Aripi şi umbre
Am coborât din timp
cu zâmbetul unei vieţi
cât imensitatea universului.
Am păşit pe nori,
pe cuvânt,
pe piatra arsă de sete,
sub ochii-flăcări
ai Păsării Phoenix…
Am plâns pene şi sori,
am agăţat fulgere şi scoici
în pletele albastre
ale ploilor de vară…
Mi-am scuturat
cămaşa
de flori şi păsări
peste gândurile bărbatului de ceară,
mi-am îngropat
iubirea
în coarnele cerbilor
şi în trădarea macilor…
Am doinit fluturi şi ape şi doruri
până când cerul
mi-a crescut aripi şi umbre…
Am coborât din timp
cu zâmbetul unei vieţi
cât imensitatea universului.
Am păşit pe nori,
pe cuvânt,
pe piatra arsă de sete,
sub ochii-flăcări
ai Păsării Phoenix…
Am plâns pene şi sori,
am agăţat fulgere şi scoici
în pletele albastre
ale ploilor de vară…
Mi-am scuturat
cămaşa
de flori şi păsări
peste gândurile bărbatului de ceară,
mi-am îngropat
iubirea
în coarnele cerbilor
şi în trădarea macilor…
Am doinit fluturi şi ape şi doruri
până când cerul
mi-a crescut aripi şi umbre…
Mariana Rogoz Stratulat
Fantezii lirice în nopțile cu maci albaștri,
ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016
***
”Ceea ce surprinde, înainte de toate, la
poezia d-nei Stratulat este resorbția în subiect, tentația descoperirii de
sine, grația cu care își autoexaminează
trăirile, gesturile și doririle, toată acrobația pendulând între îmbufnare și
alint. Cel mai adesea, discursul liric se decontează din comunicarea
neîntreruptă cu sine, din dialogul cu propriul său Eu, de unde și ipostaza de Doamnă de Ambră, silfidă și pătimașă,
care bea din ulcică lumina.! - Ionel Necula - Mariana Rogoz Stratulat,
Fantezii lirice în nopțile cu maci
albaștri
