”Cu timpul
vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui
că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea
unui mormânt, nu mai are niciun sens.”
Jorge Luis Borges
***
Jorge Luis
Borges – Poem pentru prieteni
Nu pot să-ţi dau soluţii pentru toate
problemele vieţii
Și nu am răspuns la îndoielile şi temerile tale,
Dar pot să te ascult şi să iau parte la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău,
Dar când vei avea nevoie de mine, voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să faci un pas greşit,
Dar pot să-ţi dau mâna, să te susţin să nu cazi.
Bucuriile, victoriile și succesele tale nu-mi aparţin,
Dar mă bucur sincer când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
Mă străduiesc să te susţin, să te stimulez și să te ajut, de-mi ceri.
Nu pot trasa pentru tine limitele între care să actionezi,
Dar îţi pot oferi spaţiul necesar să progresezi.
Nu pot să te feresc de suferinţă când durerea-ţi frânge inima,
Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile, ca s-o întregești din nou.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.
Pot doar să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
Zilele acestea m-am gândit la prietenii mei, printre care te găseai şi tu.
Nu erai nici în frunte, nici la urmă şi nici la mijloc,
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Nu erai nici primul, nici ultimul.
Și nici eu nu pretind să fiu primul, al doilea sau al treilea pe lista ta…
Mi-e de ajuns că vrei să te numeri printre prietenii mei.
Îţi mulţumesc că ești unul dintre ei.
Și nu am răspuns la îndoielile şi temerile tale,
Dar pot să te ascult şi să iau parte la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău,
Dar când vei avea nevoie de mine, voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să faci un pas greşit,
Dar pot să-ţi dau mâna, să te susţin să nu cazi.
Bucuriile, victoriile și succesele tale nu-mi aparţin,
Dar mă bucur sincer când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
Mă străduiesc să te susţin, să te stimulez și să te ajut, de-mi ceri.
Nu pot trasa pentru tine limitele între care să actionezi,
Dar îţi pot oferi spaţiul necesar să progresezi.
Nu pot să te feresc de suferinţă când durerea-ţi frânge inima,
Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile, ca s-o întregești din nou.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.
Pot doar să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
Zilele acestea m-am gândit la prietenii mei, printre care te găseai şi tu.
Nu erai nici în frunte, nici la urmă şi nici la mijloc,
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Nu erai nici primul, nici ultimul.
Și nici eu nu pretind să fiu primul, al doilea sau al treilea pe lista ta…
Mi-e de ajuns că vrei să te numeri printre prietenii mei.
Îţi mulţumesc că ești unul dintre ei.
_________
Jorge Luis Borges (n. 24 august 1899 la Buenos Aires – d. 14
iunie 1986 la Geneva, Elveția; de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges
Acevedo) s-a născut într-o familie
înstărită. La scurtă vreme după nașterea sa, călătorește alături de familie în
Europa. Primește încă de mic o educație multilingvă. După întoarcerea în Buenos
Aires, la 22 de ani, publică primul său volum de poezii, Fervor de Buenos Aires. Continuă să publice apoi, alături de poezii,
și eseuri. În anii ’30 începe să scrie proză scurtă. Publică primul său volum
important, Istoria
universală a infamiei, la vârsta
de 36 de ani. Amestecul de realitate și ficțiune din acest volum va deveni o
caracteristică importantă a prozei de mai târziu a lui Borges. Tot în această
perioadă, publică două dintre cele mai cunoscute colecții de povestiri ale
sale, Ficțiuni
și Aleph; în anii ’50 devine director al Bibliotecii
Naționale. Odată cu inaintarea în vârstă, vederea îi slăbește și reîncepe să
scrie proză scurtă și poezie. Ultima sa carte, Atlas, o scrie alături de Maria Kodama, cea cu care se va căsători cu o lună
înainte de moarte. La vârsta de 86 de ani, în iunie 1986, încetează din viață.
http://www.polirom.ro/catalog/autori/borges-jorge-luis/
foto: http://keywordsuggest.org/108397-jorge-luis-borges-essays.html