luni, 16 ianuarie 2017

Hai să ne jucăm...



M-a învățat bunicul meu că în fiecare zi trebuie să îmbrățișez un om și un copac.
Oamenii au nevoie de o îmbrățișare călduroasă sau doar de o bătaie ușoară și prietenească pe umăr.
Copacii au nevoie de îmbrățișarea omului pentru a dărui acestuia ceva din seva pământului amestecată cu imensitatea cerului.

Știu că mai am multe, încă multe de învățat!

Vă îmbrățișez cu dragoste și bucurie că suntem oameni, copaci, iubire...

Panciu, 16 ianuarie 2017

***

Hai să ne jucăm...

Hai să ne jucăm de-a copacii!

Eu îţi cuprind
cu ramurile mele
durerile înmuguririi
unui surâs pe cer.

Tu îmi umbreşti
cu trunchiul tău
taina ghiocului ascuns
în iarba arsă de dor.

Eu îţi botez
cu frunzele mele
lacrimile înfloririi
unei priviri trufaşe.

Tu îmi răsfiri
cu rădăcinile tale
anii din clepsidra de lumină
scursă dintr-un con de umbră.

Hai să ne jucăm de-a tu şi eu!

Suflet de cocor, ed. PIM, Iași, 2011