Azi e ziua mea. Am
ales, ca în fiecare an, să nu sărbătoresc.
De ce?
Pentru că în
această zi vreau să fiu numai cu mine, să urc în lumina sufletului, să-mi
ascult tăcerea și clipa, să-mi număr penele și dorurile, să-mi privesc zborul
și pașii, să mă iert pentru multe și puține, să mulțumesc Domnului pentru că
mi-a binecuvântat trecerea prin timp, pentru că m-a fericit să întâlnesc oameni
cu zâmbete și cuvinte calde, pentru că m-a învrednicit să fiu copilul unor
părinți iubitori și la rândul meu să am un copil minunat.
Azi e ziua mea! Pot
să-ți cer ceva?
Îmbrățișează-mă!
Mulțumesc!
Panciu, 10
februarie 2017
***
Curriculum vitae
M-am născut
într-o vorbă
la început de poezie
când pisicile
miorlăiau la stele
pe acoperiş,
iar ursitoarele
torceau secundele
împreună
cu un arici.
La ceasul
deşteptării mele
un pegas
m-a purtat în zbor
şoptindu-mi
lacrimi printre gene,
ţesându-mi
doruri din ulcior.
M-am rătăcit
prin soare şi prin lună,
am curs domol
prin ochii din furtună,
am fost aleasa
apei din fântână
şi gândul focului
din strună.
Am fost menită
să-l iubesc pe El,
să tulbur somnul
şi pădurea,
să-mi număr
paşii exilaţi
în cer,
să fiu o pasăre
ce cântă albul ger,
să mor
în templul unui zeu.
Descântă-mă,
bătrâne Prometeu!
Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015
Existenţă
Inima mea - un
soare;
cuvântul meu -
cuvântul meu -
ecou evadat din
durerea munţilor;
gândul meu -
un regat în care sentimentele plutesc
gândul meu -
un regat în care sentimentele plutesc
deasupra
timpului...
Chiar dacă nu vă înţeleg,
chiar dacă nu-mi vedeţi aripile,
eu vă iubesc...
Dar când ochiul vostru se va deştepta
va
fi prea târziu,
şi eu n-am să pot să vă iubesc!
Voi plânge însă la ofilirea voastră!
şi eu n-am să pot să vă iubesc!
Voi plânge însă la ofilirea voastră!
Ah, fire de iarbă
îndrăgostite
de moarte!
Mariana
Rogoz Stratulat
Literatura
de Azi, 29 iulie 2016
https://www.literaturadeazi.ro/ssr/existenta