Eu cu mine...
Dacă nu aș iubi, dacă nu aș crede,
viața mea ar fi nimic.
Uneori avem nevoie de singurătate pentru a asculta
liniştea timpului, pentru a trăi tăcerea cuvântului...
Abia în acel moment ne dăm seama cât suntem de fericiţi sau de trişti.
Paşii se opresc la margine de viaţă uitând să respire...
Abia în acel moment ne dăm seama cât suntem de fericiţi sau de trişti.
Paşii se opresc la margine de viaţă uitând să respire...
Lumini şi
umbre...
O lume diafană
în care existăm, trăim, simţim zâmbetul şi lacrima, ne vedem un
aproape-departe.
O lume prin care
suntem doar în trecere. Un popas de-o viață într-un anume loc, într-o anume
clipă. Ne naștem, creștem, observăm, învățăm, evoluăm, devenim bucurie divină.
Am venit ca
iubire din iubire pentru a dărui iubire.
Suntem Iubire!
Panciu,
26 februarie 2017
***
În mine…
În mine s-au
înghesuit
şi toamne reci
şi frunze
moarte.
Sunt o femeie
răsărită
din arderea
buruienilor
albastre
din lacrima de
nisip
în ochiul
mirării
că încă mai
există...
Fantezii lirice în nopțile cu maci
albaștri
ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016
***
"Într-o zi în care Iisus le reproșa discipolilor săi necredința, el le spune: „Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: ”Mută-te de aici dincolo, și se va muta.” Cei care citesc acest verset sunt mirați de disproporția dintre mărimea muntelui și cea a grăuntelui și se opresc aici; de aceea ei nu pot avea o interpretare corectă. Pentru a înțelege, trebuie început prin a judeca asupra naturii și a proprietăților grăuntelui.
Să ai credință cât un grăunte de muștar ca să reușești să muți munții din loc…
Da, este
posibil, fiindcă credința este ca un grăunte însămânțat în inima noastră, în
sufletul nostru: el crește, se dezvoltă, iar când devine un arbore, păsările
cerului, așa cum mai spune Iisus, vin să locuiască pe crengile sale. Păsările
cerului sunt toate entitățile luminoase din lumea invizibilă, și aceste
entități nu vin cu mâinile goale, ele aduc toate cadourile Cerului:
înțelepciunea, iubirea, puritatea, pacea, forța… Datorită acestor cadouri, omul
dobândește, încet-încet, puterea de a muta munții."
Omraam Mikhaël Aïvanhov
