„La început a
fost Cuvântul,
iar Cuvântul era
Dumnezeu,
și Dumnezeu a
fost Cuvântul.”
Iubesc muzica, lumina, cuvântul, liniștea, copacii,
răsăritul soarelui, oamenii...
Toate sunt pentru mine, pentru noi...
Te îmbrățișez cu dragostea Cuvântului dintâi!
***
Geneză
În timpul adormit,
demult,
a răsărit întâi
cuvântul.
Privea uimit
în jos, în sus,
cerul opac,
iubirea,
lacrima,
Pământul,
Soarele îmbrăţişat
cu Luna,
vântul...
„Lumină!”- a spus să fie.
Şi a fost!
Şi soarele-a
aprins
o lumânare.
Apoi şi-a rupt
din suflet
stele,
felinare
lăsându-le
să cadă
în palma mea,
în palma ta,
în palma nu ştiu
cui,
pe undeva...
Acum e întuneric
iar,
şi e minciună...
Agonizează
dragostea-n
fântâna
nopţilor
fără sărut
şi fără lună,
iar timpu-i mort,
cuvântul...
mătrăgună...
Aproape Unul, ed.
PIM, Iași, 2015
***
”Este cât se poate de interesant cum reuşeşte Mariana Rogoz
Stratulat să sintetizeze în câteva versuri, mergând până la geneza cuvântului,
iubirea, lacrima şi elementele naturale: pământul, cerul, apa, vântul, dar mai
ales, Lumina, Timpul, ca entităţi primordiale create de Dumnezeu în folosul
omului.” - Cezarina Adamescu
