marți, 21 martie 2017

Imn de viaţă



Astăzi am zăbovit mai mult în grădină profitând de căldura dăruită de soare cu așteptată generozitate. Am admirat o tufă de ghiocei ascunsă la tulpina unui vișin. Câtă voioșie, câtă smerenie în gingașa floare! Aș vrea să-i iau în casă, dar neprihănirea lor mă oprește. Mă aplec stingherită de nesăbuința gândului și cu glas șoptit îmi cer iertare.
Curajul și convingerea ghiocelului că solia pe care o aduce oamenilor este unică, că ea trebuie adusă cu orice jertfă, mă trimit cu gândul la dragostea lui Dumnezeu pentru omenire care și-a trimis unicul fiu pentru mântuirea noastră.
Lumina soarelui îmi amintește că e primăvară, că trebuie să mă bucur de viață, de renașterea întregii naturi.
Privesc încă o dată ghiocelul, lacrimă albă, pură, aflat într-o veșnică aplecare spre locul pătimirii și fericirii lui.
Simt cum inima mi se face floare, iar clipele devin frunze fragede, ca degetele de copil răsfirate spre albastru senin al cerului.
Fermecată de îmbrățișarea razelor de soare, mă îndepărtez încet, pășind prin tăcerea minunilor ce-și ițesc ochii de azur, privindu-mă cu bucurie.
Buzele  murmură lin: Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!

Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 21 martie 2017

***

Imn de viaţă

Fir de moarte se strecoară
prin cenuşa arsei toamne...
Clopote îşi ţes marama
suspinând ...
Cântă-n cor strămoşii
imn de viaţă, viaţa lor,
legănând
un ram ce poartă
mugur-floare,
floare-n zbor...

Fantezii lirice în nopțile cu maci albaștri,
ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016

***

"Primăvara este anotimpul reînnoirii, momentul în care energiile concentrate în sămânță se eliberează. Pentru a se elibera, sămânța trebuie, însă, mai întâi să moară. Această moarte este condiția pentru ca germenele să poată ieși, să devină rădăcini, tulpină, ramuri, frunze, flori, fructe... Până acum, sămânța era o creatură înțepenită, inertă, așteptând niște condiții propice pentru a menține viața și a produce fructe ce vor da, la rândul lor, semințe noi.
Ca un cadavru părăsit într-un mormânt, sămânța pare complet moartă o anumită vreme. Primăvara însă, odată cu revenirea căldurii, există reînviere peste tot unde există niște semințe; orice mic mormânt se deschide, lespedea se ridică și germenele apare. Tot la fel, va veni într-o bună zi și învierea pentru ființa umană care s-a expus vreme îndelungată la lumina și căldura soarelui spiritual."

Omraam Mikhaël Aïvanhov




Foto: arhiva personală
 


 


















2 comentarii:

  1. Cu pretuire...pentru ganduri printre randuride cuvinte...
    Reverenta,o primavara cu bucurii..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Sunt trăiri într-un dor sublim de contopire cu imensitatea vieții.
      Fii fericită în clipa ta!

      Ștergere

salut