marți, 28 martie 2017

Trăiesc...



Mi se pare deseori, de fapt sunt sigură, că Cineva mă însoțește în fiecare clipă, că mă protejează, că-mi citește gândurile și, la un anume moment, mi le îndeplinește, că-mi dăruiește frumosul, liniștea și forța să știu, să vreau, să îndrăznesc, dar mai ales, să tac.
Pe drumul vieții nu suntem singuri așa cum credem.
Să ne bucurăm că trăim în iubire!

Panciu, 28 martie 2017

***

Trăiesc...

Trăiesc în circul vieţii temporar,
îmi spumeg frigu-n cer fără hotar,
în lacrimi strig săruturi iertătoare
şi-mi ard veşmintele de-nvingătoare.
Trăiesc în vorba primului minut
mânjit de umbre negre şi de lut
şi mă ascund în ochii lui Iisus
să-mi cânte plopii doruri în apus.
Trăiesc în chip, trăiesc în coastă,
trăiesc în gleznă ca nevastă,
trăiesc în barză şi-n ţestoasă,
în firul retezat de coasă.
Trăiesc cu moartea într-o colivie
jucând frenetic până la chindie
sfârşitul gălbenuşului din ou
şi naşterea nimicului din nou.
Trăiesc grăbit sau poate mi se pare
că sunt lumină albă-n depărtare,
că sunt armură roasă, cenuşie,
că sunt o mască vie în pustie.

Tăcerea fumegândului cuvânt, ed. PIM, Iași, 2010



Sursa foto: internet
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut