vineri, 7 aprilie 2017

Am învățat să iubesc ploaia



Am învățat să iubesc ploaia

Ascult ploaia cum plânge odată cu gândurile mele.
Mă fascinează și mă face să sufăr deopotrivă, mă bucură dansul ei haotic când alunecă lin pe geam sau când își încâlcește pletele prin ramuri de copaci tăcuți, mă plictisește răpăitul ei monoton pe acoperișuri, pe trotuare, pe palma întinsă a vieții.
O privesc dezolată cum își aruncă sentimentele peste flori și iarbă, peste trecut și amintiri.
O detest când nu se oprește.
Și totuși... ploaia mă inspiră, face parte din mine.
O las să alunece  peste dezamăgiri și îndoieli, purificându-mi sufletul, timpul.
Îmi ridic privirea spre cer, oferindu-mă ploii pentru a ne îmbrățișa lacrimile uitării.
Cât de mult semănăm, cât de neînțelese suntem!

Panciu, 7 aprilie 2017



Foto: arhiva personală
Milano, Italia - 2017


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut