miercuri, 12 aprilie 2017

Lumină și liniște...



Lumină și liniște...

Lumină curg
peste tumultul vieţii
să-ţi fiu culoarea gândului
în cerul fără pene,
fără ţărm…

Lumină simt
în sufletu-mi iubire
şi stropi de linişte
învăluie chemarea
şi frica
întâiului cuvânt.

Suntem “nimic”,
suntem şi “totul”
– un semn în Nepătrunsul Univers.

“Nimicul” e clipa dintâi,
e cuvântul rostit cu iubire,
e dorul de viaţă
când spui “mai rămâi!”,
e vocea luminii divine…

O mare
de doruri, de paşi, de suspine
se-aruncă năvalnic
în piept.
Nebunie!
Lumină ne suntem
când moartea-i un joc,
oglindă şi lacrimă
topită
de-un ochi
ce flacăra-mi stinge…

Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 12 aprilie 2017




2 comentarii:

salut