luni, 17 aprilie 2017

Mi-e dor!



Mi-e dor!

Sărbătorile, în special cele religioase, înseamnă pentru mine nu numai lumina și liniștea din timp, ci și întâlnirea cu cei ce sunt, dar și cu cei care au fost bucurie, mângâiere, fericire.
Trăiesc în această perioadă cel mai subtil sentiment - dorul.
Mi-e dor de albastrul cerului senin ce-și revarsă penele peste răsuflarea pământului, mi-e dor de învolburarea norilor supărați pe necumințenia vorbelor aruncate în vânt, mi-e dor de Soare și Lună și de nuntirea lor cosmică, mi-e dor de ape și munți și de îmbrățișarea lor neastâmpărată, dar mai ales, mi-e dor de oameni!
Mi-e dor de zâmbetul și de lacrimile lor, mi-e dor de bunătatea, tandrețea, sinceritatea, cinstea, dăruirea copilului de altădată ajuns acum căutător, rătăcitor pe cărările vieții.
Mi-e dor de Cuvântul frumos, bun și adevărat!
Mi-e dor de Tine și de Mine, mi-e dor de Noi!
Mi-e dor de Viață!

17 aprilie 2017

***

Îmi este dor de dorul dor
de apa sfântă de izvor,
îmi este vis în visul stins
de gând uitat în necuprins,
îmi este zbor în zborul frânt
de taina-nchisă în cuvânt,
îmi este timp în timpul mort
de clipele ţesute-n tort,
îmi este dincolo de stele
poteca lacrimilor mele
topite dintr-un strop de gheaţă
când mă plimbam tăcut prin viaţă.
Îmi este pasăre şi flori
iubirea soarelui în zori,
îmi este fluier dintr-un mac
ce-adoarme în adânc de lac,
îmi este strigăt către ieri
venit în azi de nicăieri,
îmi este scară către cer,
lumină albă şi mister...

Lacrima din Paradis, ed. PIM, Iași, 2009