Amintiri de azi
Privesc
dincolo de șuieratul depărtării,
dincolo de cuvinte,
de nemargine...
În liniștea adâncă
a timpului doar vântul își suspină poveștile.
Învăluită de
căldura luminii ascult muzica înălțimilor. Simțurile îmi sunt mai treze ca
niciodată, iar gândul mă poartă la comuniunea perfectă cu tot ce există. Aud
fiecare sunet, oricât de mic, al zilei care se încheagă, ciripitul zglobiu al
păsărilor ce-și trezesc puii pentru lecția de zbor, pasul moale al pisicilor ce
se strecoară prin unduirea florilor, izbirea și încâlcirea orelor din
sufletul-clepsidră... Simt în nări mirosul cald al aerului. Tac și în tăcerea
mea ascult melodia binelui, a familiei, a siguranței, a credinței. Ochii îmi
sunt vrăjiți de spectacolul răsăritului. Totul este plin de bucurie și viață.
De la mănăstire se
aude glasul clopotului ce-și cântă iubirea divină.
Panciu, 21 mai 2017
***
32.
O linişte de mănăstire
ne cheamă azi într-o iubire.
Ne ţine-n ceaţă trişti, stingheri
c-un gând venit de nicăieri
şi adormit pe lespezi moi
de sfinţi şi sfinte în nevoi.
O linişte de-adânc de lume
trezită pentru noi anume
ne poartă paşii-n alte vieţi
când ne iubeam în dimineţi,
în dimineţile cu rouă,
în nopţile cu lună nouă.
O linişte-a tăcut în dor
căzută ploaie în izvor
şi în fântâna părăsită,
în lacrima neadormită.
Lacrima din Paradis, ed. PIM,
Iași, 2009