Imagini răsturnate
Sunt ecoul uitării, neantul...
Plouă mărunt și
leneș.
Cerul cenușiu
strivește zborul păsărilor și gândurilor. Părți din univers, întunecate și
stinghere, se prăbușesc în mine. Simt că devin un adăpost de amăgiri și
dezamăgiri, un magnet ce atrage golul și nimicul. Umbrele timpului, nisipurile
bătute de vânt stârnesc dorul pentru o
altă lume, pentru un alt adevăr, pentru o altă identitate.
Sunt un receptacol
de miraje, singură în fața unei oglinzi care îmi amplifică neliniștea și
coșmarul existenței.
Încet, mă despovărez
de greutatea cerului, mă prefac în ceață, în stropi moi de vis și amintiri.
Mă ridic către
liniștea luminii.
Panciu, 26 mai 2017
