Întrebarea persistă
”O singură clipă
poate schimba totul.”
Wieland
Zilele trecute am fost întrebată de ce scriu, de ce public. Inițial am ezitat să răspund, apoi...
Scriu pentru a mă descoperi în clipele cele mai tainice din
existența mea, scriu pentru a urca trepte spre lumina din cuvânt, scriu pentru
a deschide căi de cunoaștere, de vis, de zbor.
Am publicat 13 plachete de versuri și o carte cu poezii
pentru copii. Am participat la realizarea unor antologii, am colaborat cu
diverse reviste.
Nu știu dacă e mult sau puțin, nu știu dacă am făcut bine
dezvăluindu-mă cititorilor publicându-mi trăirile, stările, emoțiile,
lacrimile, zâmbetele...
Fragilitatea mea fizică și sensibiltatea sufletească au
trecut de-a lungul timpului prin multe încercări care m-au rănit lăsându-mi
cicatrici pe viață și pe timp. Am trecut peste toate detașându-mă de
evenimentele și persoanele ce mi-au întunecat zilele și mi-au tulburat nopțile.
M-am vindecat schimbându-mă, creându-mi un nou Eu.
”Ceea ce eşti tu,
este şi lumea. Şi fără ca tu să te schimbi, nu poate exista nici o schimbare a
lumii.” Krishnamurti
A depins numai de mine să găsesc soluții pentru a-mi ocroti
lumina și liniștea, pentru a-mi proteja armonia și frumosul din mine.
Am ales scrisul pentru a-mi elibera sufletul din chingile
realității, uneori cenușie.
Aș putea afirma cu multă convingere că scrisul m-a salvat,
mi-a destăinuit plăcerea vieții și bucuria zborului, m-a învățat sensul
tristeții, singurătății și frumusețile lor.
Am publicat târziu întrucât consideram scrisul ca o stare de
bine, de înălțare, ce-mi aparținea numai mie.
Cineva a insistat să-mi dăruiesc poemele, tipărindu-le,
iubitorilor de poezie. Am pendulat între a accepta și a refuza, înclinând
balanța spre talerul negației. A fost nevoie de o amenințare, de un ultimatum
până am pronunțat un ”Da!” anemic, nefiind convinsă că e cea mai bună alegere.
Au trecut anii, cărțile au apărut una după alta, s-a scris
despre poezia mea, a fost citită ( de foarte puțini, zic eu), comentată de
persoane avizate. Dar ce crede cititorul despre poemele mele nu am aflat încă.
Așa că întrebarea dacă am procedat bine publicându-mi dorurile și iubirile,
pierderile și găsirile, luminile și negurile, cărările și rătăcirile mă bântuie
încă.
De ce scriu? Știu!
De ce public? Nu am aflat încă!
Panciu,
27 mai 2017