sâmbătă, 27 mai 2017

Întrebarea persistă



Întrebarea persistă


”O singură clipă poate schimba totul.”
Wieland


Zilele trecute am fost întrebată de ce scriu, de ce public.  Inițial am ezitat să răspund, apoi...

Scriu pentru a mă descoperi în clipele cele mai tainice din existența mea, scriu pentru a urca trepte spre lumina din cuvânt, scriu pentru a deschide căi de cunoaștere, de vis, de zbor.
Am publicat 13 plachete de versuri și o carte cu poezii pentru copii. Am participat la realizarea unor antologii, am colaborat cu diverse reviste.
Nu știu dacă e mult sau puțin, nu știu dacă am făcut bine dezvăluindu-mă cititorilor publicându-mi trăirile, stările, emoțiile, lacrimile, zâmbetele...
Fragilitatea mea fizică și sensibiltatea sufletească au trecut de-a lungul timpului prin multe încercări care m-au rănit lăsându-mi cicatrici pe viață și pe timp. Am trecut peste toate detașându-mă de evenimentele și persoanele ce mi-au întunecat zilele și mi-au tulburat nopțile. M-am vindecat schimbându-mă, creându-mi un nou Eu.

”Ceea ce eşti tu, este şi lumea. Şi fără ca tu să te schimbi, nu poate exista nici o schimbare a lumii.” Krishnamurti

A depins numai de mine să găsesc soluții pentru a-mi ocroti lumina și liniștea, pentru a-mi proteja armonia și frumosul din mine.
Am ales scrisul pentru a-mi elibera sufletul din chingile realității, uneori cenușie.
Aș putea afirma cu multă convingere că scrisul m-a salvat, mi-a destăinuit plăcerea vieții și bucuria zborului, m-a învățat sensul tristeții, singurătății și frumusețile lor.
Am publicat târziu întrucât consideram scrisul ca o stare de bine, de înălțare, ce-mi aparținea numai mie.
Cineva a insistat să-mi dăruiesc poemele, tipărindu-le, iubitorilor de poezie. Am pendulat între a accepta și a refuza, înclinând balanța spre talerul negației. A fost nevoie de o amenințare, de un ultimatum până am pronunțat un ”Da!” anemic, nefiind convinsă că e cea mai bună alegere.
Au trecut anii, cărțile au apărut una după alta, s-a scris despre poezia mea, a fost citită ( de foarte puțini, zic eu), comentată de persoane avizate. Dar ce crede cititorul despre poemele mele nu am aflat încă. Așa că întrebarea dacă am procedat bine publicându-mi dorurile și iubirile, pierderile și găsirile, luminile și negurile, cărările și rătăcirile mă bântuie încă.
De ce scriu? Știu!
De ce public? Nu am aflat încă!

Panciu, 27 mai 2017