Cred că
în imensitatea universului toate își urmează de-a pururi, fără deosebire.
Cerul vorbește, florile povestesc, liniștea se
strecoară printre umbre...
***
Noapte
Mi-am pierdut
pantofii...
apoi pașii...
Vântul mi-a
șters urmele
din odaie.
Rochia
foșnește
pe covorul
verde
suspinând ca o
floare
de mac
sub arșița
luminii
din Rai.
Vin îngerii
să ne
învelească
tăcerea,
uitarea...
Hai, să înviem
împreună
la poalele
altui timp...
©Mariana Rogoz
Stratulat
Panciu, 4 iunie 2017
foto: arhiva personală