Știi cât de frumoasă este viața noastră?
Am trăit prea mult
în geometria
vieții...
E suficient să o trăim sincer, dăruindu-ne timpului care ne
îmbrățișează cu tic-tacul secundelor, ascultând curgerea apelor ce-și povestesc
tainele izvoarelor, admirând surâsul culorilor și șoaptele naturii ce ne învăluie
zilele și nopțile cu parfumul luminii și al întunericului, privind dincolo de
nemărginirea cerului pentru a întâlni ochiul senin al divinului...
E suficient să trăim liberi, deschiși, curioși,
îndrăgostiți, cu încredere și bucurie, zâmbind chiar și atunci când ni se spune
”nu!”.
Să fim ceea ce suntem! Pur și simplu să fim! Atât!
Asta este viața și nu poate fi descrisă prin cuvinte.
Ea trebuie doar trăită!
Intens, cu toată ființa noastră!
Te îmbrățișez și azi cu dragoste infinită!
Mariana
Panciu, 25 iunie 2017
foto:
arhiva personală
***
Astăzi știu…
Albă
floare din cuvânt,
stai de veghe așteptând
înc-un an
și înc-o viață
să aprind un foc
în vatră,
să coc mere în amurg.
stai de veghe așteptând
înc-un an
și înc-o viață
să aprind un foc
în vatră,
să coc mere în amurg.
Prea
am vrut să-nvăț
de toate,
prea am vrut să zbor
în lume.
de toate,
prea am vrut să zbor
în lume.
Astăzi
știu că noaptea crește
peste ochii din poveste...
peste ochii din poveste...
Doamne, de ce m-ai pedepsit cu mine,
ed.
Detectiv Literar, București, 2017