Oamenii din
viața noastră, vin și stau lângă noi până ne învățăm lecția, apoi dispar.
Apar alții,
trebuie să învățăm o nouă lecție…
De unii îmi este
foarte dor și mi-aș dori să vină iar, de alții nu-mi amintesc.
Unii au stat
prea puțin, alții prea mult.
Unii mi-au
dăruit zâmbete, alții lacrimi.
Dar fiecare a
semănat un bob pentru a mă cunoaște ca pădure, ca munte și șes, ca mare și cer,
ca pasăre și iarbă, ca om și cuvânt.
13 septembrie
2017
