miercuri, 13 septembrie 2017

...ca om și cuvânt




Oamenii din viața noastră, vin și stau lângă noi până ne învățăm lecția, apoi dispar.
Apar alții, trebuie să învățăm o nouă lecție…
De unii îmi este foarte dor și mi-aș dori să vină iar, de alții nu-mi amintesc.
Unii au stat prea puțin, alții prea mult.
Unii mi-au dăruit zâmbete, alții lacrimi.
Dar fiecare a semănat un bob pentru a mă cunoaște ca pădure, ca munte și șes, ca mare și cer, ca pasăre și iarbă, ca om și cuvânt.

13 septembrie 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut