duminică, 13 mai 2018

Îmi este dor de dorul dor




Mi-e dor de copilărie, mi-e dor de o plimbare în parc, mi-e dor de drumeţii cu prietenii în munţi, mi-e dor de ţărmul mării, mi-e dor de vremurile de altădată, mi-e dor, mi-e dor de tine, mi-e dor de mine, mi-e dor de noi, mi-e dor…


Dorul e contopirea tuturor trăirilor: e un fior împărătesc, e deschidere şi închidere, e îmbrăţişarea depărtărilor şi sărutul apropierilor, e căutare şi aflare, e întrebare şi răspuns, e atingere şi respingere, e strigăt şi tăcere, e pierdere şi găsire, e ştiutul şi neştiutul.
El te poartă oriunde şi oricând, trecând peste şi prin timp, depăşind orice limită spaţială.
Uneori te face să regreţi, alteori te încarcă de speranţă. Este suportabilul şi insuportabilul, plecând de la durere până la plăcere.
Este Totul! Este Spirit!
Dorul e doar cuvântul sufletului!



***

1.

Îmi este dor de dorul dor
de apa sfântă de izvor,
îmi este vis în visul stins
de gând uitat în necuprins,
îmi este zbor în zborul frânt
de taina-nchisă în cuvânt,
îmi este timp în timpul mort
de clipele ţesute-n tort,
îmi este dincolo de stele
poteca lacrimilor mele
topite dintr-un strop de gheaţă
când mă plimbam tăcut prin viaţă.
Îmi este pasăre şi flori
iubirea soarelui în zori,
îmi este fluier dintr-un mac
ce-adoarme în adânc de lac,
îmi este strigăt către ieri
venit în azi de nicăieri,
îmi este scară către cer,
lumină albă şi mister...

Lacrima din Paradis, ed. PIM, Iași, 2009