Doar inima ta
îmi este treaptă spre nemărginirea timpului, spre gândul negândit de dincolo de
cuvinte.
***
Trepte spre linişte...
Un murmur de frunze,
de valuri, de doruri
străbate
până la marginea gândului,
până departe,
în aproapele
unei singure inimi:
a Ta!
Lumina oarbă
ascultă
mişcarea pietrelor;
pipăie
răbdarea ierburilor;
îngână
tăcerea vorbelor...
Sub paşii mei
treptele se înmulţesc
îndreptându-se
spre liniştea
din ultima secundă...
din ultima secundă...
Castanii orbi, ed. Rafet, Râmnicu
Sărat, 2016
_______________
grafica: Maria Otilia Hodină
