duminică, 17 iunie 2018

Am îngropat poveștile și foșnetul ierbii...


Tăcere

”Tăcerea e cel mai desăvârșit sol al bucuriei;
n-aș fi îndeajuns de fericit
dacă aș putea să spun cât de fericit sunt.”

William Shakespeare,
Mult zgomot pentru nimic,
actul II, scena 1


Am tăcut aproape o viață.
Am vrut să fac această călătorie de una singură, dar a trebuit să respect un traseu impus de Cineva ce toate le știe. Mai întâi trebuia să fiu copilul părinților mei.
Să mă nasc, să cresc, să merg la școală, să învăț, să iubesc, să cad, să mă ridic, să trăiesc, să zbor...
Timp de altă viață, am vorbit.
Vorbesc, vorbesc încă despre serile de după furtună, în care norii îmi tulbură cerul și amintirile, despre florile triste și frunzele atârnate de ramuri, despre gânduri și muzica deșertului, despre liniștea dintre valuri și oftatul farului părăsit, despre loviturile sorții, despre bani, despre mama de care îmi este dor, despre vrute și nevrute... Mă trezesc în fiecare dimineață pentru a privi răsăritul soarelui, pentru a descânta cuvintele, pentru a-mi trăi clipa.
Câteodată, lacrimile îmi înțeapă pleoapele și mă prăbușesc pe marginea unei ore plângând păsări, și cioburi, și ape...
Nu știu de ce.
Sau poate pentru că mă îndepărtez tot mai mult de viața asta, spre nu știu unde, până când voi fi un punct pe auriul nesfârșit al nisipului.
În aer se aude chemarea tăcerii...

Panciu, 30 iulie 2017


***

Apoi a fost frig și tăcere

Pe cărarea dintre vii
am plâns căderea frunzelor,
plecarea cocorilor,
răstignirea zorilor...
Am îngropat poveștile și foșnetul ierbii,
cufărul cu rochiile mamei,
ciutura fântânii
și viețile tuturor sfinților.

Apoi a fost frig și tăcere.

Am întins mâna spre tine
să-mi dai o rodie
și eternitatea verii.

Heruvimii mi-au pansat durerile,
mi-au crescut uimiri
în dimineața zâmbetului tău,
m-au așezat în cartea clipelor,
să mă nasc în același cuvânt
scris cândva
în haosul imens al iernii.

Mansarda Timpului, 2018

 

_____________

sursa foto: pinterest 

https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/mansarda-timpului/ingropat-povestile-si-fosnetul-ierbii-35871

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut