miercuri, 11 iulie 2018

Aș vrea...


Tăcând spun mai mult decât prin cuvinte.


M-aș bucura să-mi înțelegi tăcerile și liniștea, să-mi asculți lumina cuvintelor, să-mi privești cerul și colțul meu de lume.
Împovărată de vise și dusă pe gânduri, îmi aduc aminte de toamne colorate, de veri îndrăgostite, de drumul meu de-o viață cu ramuri răzlețite și poeme cu aripi, de bucurii trudite și zbucium fără rost.
Ieri a fost devreme, iar astăzi e târziu.
Eu am stat deoparte sau poate nici n-am fost.
Am tot pășit spre soare, am înconjurat pământul să ascult ce spune vântul, izvorul și securea.
Un clopot se aude din marea în vâltoare.
Aștept doar o minune...
Tăcerile să cânte albastre veșnicii.

***
Aș vrea...

Aş vrea să fii misterul din geneză,
secundă transparentă, în asceză,
un strigăt încolţind singurătatea,
uitare omorând virginitatea.
Aş vrea să fii un somn ce arde-n vânt
tăcerea fumegândului cuvânt
împodobit cu soarele-n amurg,
sau gând rostit de tristul demiurg.
Aş vrea, aş vrea doar chipul tău să fii,
să mă umbreşti în iarba din câmpii,
să-mi fii sărut, în miezul nopţii – vis,
iar eu -  veşmânt de zâmbet interzis.

Tăcerea fumegândului cuvânt, ed, PIM, Iași 2010


sursa foto: pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut