vineri, 19 octombrie 2018

O clipă-ntr-o seară...


Seară cu Ovidiu Scridon

Într-o seară de toamnă molcomă, cu adieri ruginii și suspinuri roșiatice, pașii m-au dus spre Casa de Cultură din orașul meu, orașul dintre vii, cum i se mai spune.
Intru ușor să nu deranjez liniștea timpului și pe cei câțiva oameni răsfirați în sală, care așteaptau începerea concertului.
O lansare de carte (Tu ce-ai făcut astăzi?) și un recital de muzică folk sunt o noutate în acest minuscul târg de provincie. Poate, speriați fiind de ineditul spectacolului, concetățenii mei nu s-au putut desprinde de preocupările lor prozaice pentru a veni la concert. Cred că pentru unii dintre ei a merge la un eveniment înseamnă de fapt masa de după.
Dar nu vreau să-mi stric frumusețea serii scriind despre partea întunecată a orașului și a locuitorilor lui.
Prefer să mă bucur de ceea ce am trăit timp de o oră sau două...
Muzică, o chitară și mai multe muzicuțe, o carte cu poezii de dragoste și... Ovidiu Scridon.
Toate însemnând armonie, stare de bine, sensibilitate, iubire!

Sufletul meu e plin de tine
În gânduri suntem doar noi doi,
E noapte, e târziu, mi-e bine
Și te iubesc până la lună și'napoi.

          Ovidiu Scridon

Am ascultat un interpret, un poet, care ne-a spus o poveste despre drumuri și viață, despre gânduri și dor, despre casă și mamă, despre zile și zbor.
Aș vrea să-ți răspund la întrebarea ce dă titlul cărții tale:
Eu, astăzi, m-am întâlnit cu ”Muzica ce vine din cer”, am vibrat cum frunza în vânt și șoapta în cuvânt, mi-am întins brațele și am primit darurile ce ni le-ai oferit cu multă generozitate: emoții, soare, tandrețe și... îndemnul:

- Trăiește! Viața e mult prea frumoasă
Ca să te-mpiedici de prima adiere,
De fapt, trebuie să guști marea furioasă
Ca să-ți placă gustul de miere.

Ovidiu Scridon

Mulțumesc!

Panciu, 19 octombrie 2018