Seară cu Ovidiu Scridon
Într-o seară de toamnă molcomă, cu adieri ruginii și
suspinuri roșiatice, pașii m-au dus spre Casa de Cultură din orașul meu, orașul
dintre vii, cum i se mai spune.
Intru ușor să nu deranjez liniștea timpului și pe cei
câțiva oameni răsfirați în sală, care așteaptau începerea concertului.
O lansare de carte (Tu ce-ai făcut astăzi?) și un
recital de muzică folk sunt o noutate în acest minuscul târg de provincie. Poate,
speriați fiind de ineditul spectacolului, concetățenii mei nu s-au putut
desprinde de preocupările lor prozaice pentru a veni la concert. Cred că pentru
unii dintre ei a merge la un eveniment înseamnă de fapt masa de după.
Dar nu vreau să-mi stric frumusețea serii scriind despre
partea întunecată a orașului și a locuitorilor lui.
Prefer să mă bucur de ceea ce am trăit timp de o oră sau
două...
Muzică, o chitară și mai multe muzicuțe, o carte cu
poezii de dragoste și... Ovidiu Scridon.
Toate însemnând armonie, stare de bine, sensibilitate,
iubire!
Sufletul meu e plin
de tine
În gânduri suntem
doar noi doi,
E noapte, e târziu,
mi-e bine
Și te iubesc până
la lună și'napoi.
Ovidiu Scridon
Am ascultat un interpret, un poet, care ne-a spus o poveste
despre drumuri și viață, despre gânduri și dor, despre casă și mamă, despre
zile și zbor.
Aș vrea să-ți răspund la întrebarea ce dă titlul cărții
tale:
Eu, astăzi, m-am întâlnit cu ”Muzica ce vine din cer”, am
vibrat cum frunza în vânt și șoapta în cuvânt, mi-am întins brațele și am primit
darurile ce ni le-ai oferit cu multă generozitate: emoții, soare, tandrețe
și... îndemnul:
- Trăiește! Viața e
mult prea frumoasă
Ca să te-mpiedici
de prima adiere,
De fapt, trebuie să
guști marea furioasă
Ca să-ți placă
gustul de miere.
Ovidiu Scridon
Mulțumesc!
Panciu, 19 octombrie 2018