Recunoștința, toleranța, o vorbă bună reușesc să disipeze
orice stare de nemulțumire, supărare, renunțare și în locul lor va înflori
iubirea pentru viață, pentru semeni, pentru tine, pentru divin.
Fiți buni și corecți cu voi înșivă, pentru a putea fi oameni
pentru oameni.
***
Omenirea...
...un miriapod uriaș
ce agonizează
în lugubrele tenebre
ale timpului sacru.
În fiecare cuvânt, în
fiecare stea
moare un om.
Un om cu dinții
tociți
de atâta mușcat
din unii, din alții,
din el.
A ieșit în lume
ca să-și târască
crucea
prin Golgota tânguirilor,
ca să-și scrijelească
pe trup
roadele nopților
înghesuite în patul
lui Procust,
pustiirea zilelor
împănate
cu delirium tremens
și elemente psihotice.
Sunt momente în care
își contemplă
rănile și
crăpăturile,
obsesiile, uraganele
și cruciadele.
Obosit,
zăbovește uneori la
umbra nimănui și a tuturor,
dar etern a morții,
apoi se lasă
biciuit și răstignit
în fiecare veac.
Din strigătul lui mut
curge cenușa
disperării.
Mansarda Timpului, ed. TipoMoldova, Iași, 2018
