Am învățat liniștea și tăcerea încă de copil, am învățat să
vorbesc fără să rostesc vreun cuvânt, am învățat să nu văd, să nu aud ceea ce
nu-mi place, am învățat să iubesc oamenii, așa cum sunt.
Am pășit prin timp zâmbind și plângând, căutându-mă în
fiecare aripă de pasăre, în freamătul codrului și în murmurul izvorului, în
înțelepciunea țestoaselor și în blândețea căprioarelor, în rotirea vântului și
în adâncimea pământului... M-am găsit și m-am pierdut, m-am prăbușit și m-am
ridicat... Acum trăiesc printre lumini și umbre împletind fir de dor și de
ispită, pentru a-mi domoli așteptările, uitările...
Și mâine este o zi! Ai grijă de tine!
dincolo de nori