sâmbătă, 15 septembrie 2018

Lumea



Oamenii sunt fel de fel.
Ca frunzele: galbene, arămii, verzi, uscate, triste, vesele, îndrăgostite…
Atingerea lor e diferită: modestă, sinceră, răbdătoare, iubitoare, iertătoare, dar şi răutăcioasă, invidioasă, egoistă…
Unele/unii ni se lipesc de suflet şi rămân acolo pentru toată viaţa, altele/alții sunt doar în trecere.
Indiferent de culoare şi sentimente, indiferent că ne bucură  sau ne dezamăgesc, frunzele/oamenii ne învaţă că viaţa înseamnă bunătate, sinceritate, loialitate, dăruire, iertare, răbdare, modestie, credinţă şi, mai ales, iubire.
Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat, iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost şi sunt, și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele.

***

Lumea

Eram pierdută-n palma ta, Iisuse!
Îngenuncheam în vorbele nespuse
şi m-adăpam cu sângele din piatră
iar foamea mi-o striveam pe vatră.

O lume prăbuşită în groapa de gunoi
cu prunci fără vedere,
orfani, săraci şi goi,
o lume-n agonie cu capete strivite,
cu răsărituri moarte şi-apusuri chinuite.

Vrăjită sunt de mult şi de nimic,
de zeul cel măreţ ajuns pitic,
de caii ce aleargă pe câmpul nearat,
de regii-ncoronaţi cu fluturi şi păcat.

Ireal, ed. PIM, Iași, 2013


vineri, 14 septembrie 2018

Drumul


Pământul pe care pășesc este cel care mă susține, îmi dă siguranța mersului; cerul imens, cu nemărginirea lui, îmi dă bucuria luminii, spectacolul zborului.
Trăiesc pentru a fi viață, pace, iubire.

***
Drumul

Prin mlaştini,
frunze moarte,
amintiri...
ne trecem
istoviţi
de-atâtea ploi.
Facem popas
sub un trifoi,
gustăm
cu sete
dintr-o mătrăgună,
plătim deşertului
cu o secundă
şi-apoi,
îmbrăţişăm
încă o dată
cerul.

Foc și Apă, ed. PIM, Iași, 2014


joi, 13 septembrie 2018

Linişte, Iubire, Lumină!


Linişte, Iubire, Lumină!

Întregul univers este armonie. În fiecare clipă simt nevoia de a mă contopi cu imensitatea cosmică, de a fi în liniștea ce mi-a fost dăruită înainte de a mă fi născut.
Iubesc Soarele, lumina și mă deschid pentru a primi darul divin al timpului.

***
Ea

Ea a devenit peste privire
sprânceană,
lacrimi de piatră
curgând pe sub geană,
ghiară ascunsă
în dorul-femeie,
biserici de lemn,
zăpadă,
scânteie...

***
El

El a devenit peste buze
cuvânt,
frânturi de valuri
furate de vânt,
ghioc somnoros
ascuns în fântână,
umbră ce-aleargă
cu sfinţii de mână...

Ochii din cuvinte, ed. PIM, Iaşi, 2014



marți, 11 septembrie 2018

Cheia


Cheia

M-am trezit
în urma lăsată
de întuneric
la poarta luminii.
Purtam în mine
spini şi urzici
semănaţi
de un grădinar
fără inimă.

Cum să deschid poarta
dacă nu am cheie?

Spinii creşteau
şi-mi rupeau
lumina ochilor,
se îngrămădeau
pe buze
sufocându-mă.

Degetele căutau
cheia
în nisipul deşertului.

Unde să găsesc
 inima grădinarului?

Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015