duminică, 11 noiembrie 2018

Ziua Armistițiului


Ziua Armistițiului

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial. În fiecare zi de 11 noiembrie, în ţări din Europa şi în statele membre Commonwealth se celebrează Ziua Macilor (Jour du Souvenir, în franceză, Veterans Day, Remembrance Day sau Poppy Day, în engleză).
Macul a devenit simbolul asociat cu memoria celor care au murit în conflictele armate din Primul Război Mondial.

***

Cântă-n cor strămoşii imn de viaţă, viaţa lor,
legănând un ram ce poartă mugur-floare, floare-n zbor...

***

Câmp cu maci

Valuri de grâne
se-aruncă peste
amintirile mute.

Unde sunt cei plecaţi?

Ţipăt de greieri îndrăgostiţi
sparge norii,
sugrumă răbdarea firului de iarbă,
taie munţi de sare
pentru pelerinii rătăciţi
în bâlciul deşertăciunilor.
Pe marginea drumului,
cicoarea brodează cămaşa
pentru mirele vândut
pe treizeci de arginţi,
colorează sângele
Marelui Preot al Sinedriului.
Singur şi îngândurat,
evanghelistul Matei
spânzură maci pe câmpul
Iertării.

Doamne, de ce m-ai pedepsit cu mine -
ed. Detectiv Literar, București, 2017

***

Cuvinte ce plâng

Cuvinte ce plâng
nu mai știu, nu mai spun
ce trecut au avut
- strop de viață bătrân.

Tot mai rar la izvoare,
tot în gând la fântâni,
tot mai rar pe ogoare
oameni vin...
maci oftând.

Undeva, pe alocuri,
mai ninge, mai plouă,
cuvintele plâng
lumină cu rouă.

Sunt visele mele,
sunt șoapte din spic,
când ninge, când plouă,
păsări mor pe colnic.

Lacrimi albe vorbesc
despre ochii ce cresc
când în cer, când pe ram,
când în ziua de hram..

Negre cruci înfloresc
azi pe malul stingher,
umbre moi ațipesc
sub un tei, în zăvoi.
Aprig dor rătăcit, zbor căzut
în nevoi.

Prin vânturi și ploi
amintiri se opresc.
Pe aici, prin câmpii
holde-ntregi vălurând
cuvinte ce plâng.

Mansarda Timpului, ed. TIPOMOLDOVA, Iași, 2018


sursa foto: pinterest

duminică, 28 octombrie 2018

Am învățat să mă pustiesc în fiecare toamnă...


Am învățat să mă pustiesc
în fiecare toamnă...

...să mă scriu
cum luna în noapte,
cum pașii mă dor,
cum marea se zbate,
cum viața-n izvor...

În liniștea ochilor mei
se plimbă vara,
și păsările,
și toate orele căzute din amurgul unei biserici.

Simt că ți-ai luat zborul,
iar eu mă închid în mine
ca într-o colivie de gheață.

Aș vrea să mă aprind,
să-ți luminez toamna,
să te adun frunză cu frunză.

Din iertarea cuvintelor
să creștem rugăciune,
otravă ce ne ridică în zbor,
ce ne ține în viață.

În toamna asta aripile au amuțit...

Mansarda Timpului, ed. TIPOMOLDIVA, Iași, 2018


luni, 22 octombrie 2018

Astăzi te caut...


”Multe lucruri nu le vedem fiindcă le privim prea din aproape.”

 Lucian Blaga 

***

De aproape sau de departe, să simțim prezența miracolului divin în orice lucru, în orice ființă, în orice element de natură.

Bună dimineața!
Vă îmbrățișez cu dragoste!

***

Astăzi te caut...

Astăzi te caut
în rotirea ameţitoare a umbrelor
şi nu pot desluşi
frunzele dorului tău
şi nu pot auzi
strigătul sâmburilor
din tăcerea
ploilor îndrăgostite...

Astăzi stau suspendată
între cer, apă şi noapte
şi nu pot să alerg
prin neliniştea uitată
în condamnarea ta
la trecut,
la cuvinte,
la risipire...

Astăzi te adorm
în oasele străvezii
adunate
în adâncul înfometat
al merelor dulci
muşcate
de gândul meu,
de ţipătul tău...

Suflet de cocor, ed. PIM, Iaşi, 2011


coperta: Maria Otilia Hodină


vineri, 19 octombrie 2018

O clipă-ntr-o seară...


Seară cu Ovidiu Scridon

Într-o seară de toamnă molcomă, cu adieri ruginii și suspinuri roșiatice, pașii m-au dus spre Casa de Cultură din orașul meu, orașul dintre vii, cum i se mai spune.
Intru ușor să nu deranjez liniștea timpului și pe cei câțiva oameni răsfirați în sală, care așteaptau începerea concertului.
O lansare de carte (Tu ce-ai făcut astăzi?) și un recital de muzică folk sunt o noutate în acest minuscul târg de provincie. Poate, speriați fiind de ineditul spectacolului, concetățenii mei nu s-au putut desprinde de preocupările lor prozaice pentru a veni la concert. Cred că pentru unii dintre ei a merge la un eveniment înseamnă de fapt masa de după.
Dar nu vreau să-mi stric frumusețea serii scriind despre partea întunecată a orașului și a locuitorilor lui.
Prefer să mă bucur de ceea ce am trăit timp de o oră sau două...
Muzică, o chitară și mai multe muzicuțe, o carte cu poezii de dragoste și... Ovidiu Scridon.
Toate însemnând armonie, stare de bine, sensibilitate, iubire!

Sufletul meu e plin de tine
În gânduri suntem doar noi doi,
E noapte, e târziu, mi-e bine
Și te iubesc până la lună și'napoi.

          Ovidiu Scridon

Am ascultat un interpret, un poet, care ne-a spus o poveste despre drumuri și viață, despre gânduri și dor, despre casă și mamă, despre zile și zbor.
Aș vrea să-ți răspund la întrebarea ce dă titlul cărții tale:
Eu, astăzi, m-am întâlnit cu ”Muzica ce vine din cer”, am vibrat cum frunza în vânt și șoapta în cuvânt, mi-am întins brațele și am primit darurile ce ni le-ai oferit cu multă generozitate: emoții, soare, tandrețe și... îndemnul:

- Trăiește! Viața e mult prea frumoasă
Ca să te-mpiedici de prima adiere,
De fapt, trebuie să guști marea furioasă
Ca să-ți placă gustul de miere.

Ovidiu Scridon

Mulțumesc!

Panciu, 19 octombrie 2018