miercuri, 6 decembrie 2017

”Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii.”




”Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele.”

Mihai I, Regele României

Cu moartea Regelui se încheie o legendă. Sau poate începe.
Este ultima filă din cel de-al doilea război mondial.
Dispare una din opțiunile care ar fi fost posibile după 1990.
Și ne punem întrebarea: ”Cum ar fi fost dacă...?”
Regele Mihai rămâne o figură emblematică a destinului românesc.

Dumnezeu să-l odihnească!

"Omul își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un “mâine”....

Regele Mihai I

În octombrie 2011, Regele Mihai a susţinut, la împlinirea vârstei de 90 de ani, un discurs istoric în Parlamentul României, primul în acest for de la abdicare:

„Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

 Regele Mihai I

sursa foto: internet

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Puterea Calmului - William George Jordan

vineri, 15 septembrie 2017

Amintiri...



Lumina mi-e în suflet și soarele în piept...

***
Un gând pentru anotimpul iertărilor

Odiseea gândului meu
curge prin aburul
cuvintelor.
Se oprește
pentru a țipa
frângerea unui răsărit.
Se ascunde
pentru a plânge
stingerea unui amurg.
Se trece
pentru a ierta
tresărirea unei inimi...

Castanii orbi, ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016



Foto: arhiva personală
Grecia, 2 octombrie 2016
Delphi, locul unde și pietrele vorbesc

***

Inima mea - un soare;
cuvântul meu -
ecou evadat din durerea munţilor;
gândul meu -
un regat în care sentimentele plutesc
deasupra timpului...

Existenţă, Doamne, de ce m-ai pedepsit cu mine?
ed. Detectiv Literar, București, 2017

***

Îndemn

Îţi voi spune să râzi
de tăcerea rece a lucrurilor,
de vâlvătaia războaielor
din infern…

Amestecă
scorţişoara cu miere,
cuişoarele cu vorbele mele
apoi bea apă
din izvorul Kassotida,
mestecă frunze de dafin
şi vei prezice
soarta umbrelor…

Castanii orbi, ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016



Foto: arhiva personală
Grecia, 2 octombrie 2016
Delphi, Teatrul antic



***

Mi-aş creşte aripi...

Îmi este dor de tine!
Atât de dor
încât mi-aş creşte aripi
şi aş zbura în viaţa ta
pentru a-ţi săruta paşii
şi aş muri pe buzele tale
rostindu-ţi adieri de umbre...

Lasă-mă să fiu lumina
ce dansează
în liniştea ta!

Castanii orbi, ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016