vineri, 13 iulie 2018

Fântâna


Nu ne-am născut să suferim, să ne rănim reciproc, sau să trăim în lipsă.
Viața este frumoasă, s-o apreciem.

***

Fântâna

Mână-n mână
vom porni
prin înserarea
 oarbă
spre
Casa cu Nimicuri...
La poartă ne aşteaptă
Fântâna nemuririi
şi...
mai multe plicuri...   

Ne-om linişti setea
de zbor
cu apă rece
din fântână
şi,
aşezaţi pe-oră
mai tăcută,
ne vom citi
frânturi de viaţă:
cărţile durerii,
pătrate,
cercuri
şi-o cucută...

Ne-om coborî
în timpul
fără mască
lăsând la poartă caii
ca iarba
să ne-o pască...

Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015



sursa foto: pinterest

Fericire


Oricând putem aduce fericirea sau nefericirea în viața cuiva.
Alegerea ne aparține.

***
Fericire

Mă strecor
din neantul orelor de somn
în bucuria
luminii de dimineaţă.

Contemplu
zborul păsărilor,
firul de iarbă,
cerul albastru,
un bărbat îndrăgostit
ce numără paşii
de la cuminţenie la nebunie,
de la suferinţă la bucurie
sfidând ordinea primordială.

Timpul îmi prelungeşte visul
cu iubire şi-asfințire...

Doamne, de ce m-ai pedepsit cu mine:
ed. Detectiv Literar, București, 2017


sursa foto: pinterest

joi, 12 iulie 2018

E cel mai frumos



Cred că visul zborului vine dintr-un popas făcut cândva într-o gară sau într-o sală de așteptare sau, poate, dintr-un lan de grâu, când ciocârlia țâșnește ca o săgeată spre înflăcăratul soare.
Un tril, o fâlfâire grațioasă de aripă, o bucurie intensă a inimii și încrederea imensă a reușitei.
Acesta este zborul!
E cel mai frumos vis pe care mi-l pot permite și mi-l promit cât sunt încă aici, că voi găsi răgaz, oricând, oriunde,  să ating marginile cerului.

***

Tu zbori...

Tu zbori
ca o pasăre albastră
peste privirile mele.
Mă strigi
din înălţimile dorului
să te urmez
în umbra gândului tău.
Te aud, te văd
şi îţi aştept
penele răsfirate de vânt
peste tresărirea somnului
pierdut în ore,
peste durerea ruptă
din vorba inimii,
peste tăcerea zâmbetului
strivit de uitare,
peste răsăritul aşteptării...

Suflet de cocor, ed. PIM, Iaşi, 2011

***

21.

Mă sparg în ţipătul crispat,
în vocea gravă de bărbat
ce-n mângâierea lui perversă
îmi ţine dragostea în lesă.
Mă sfâşii în cuprinsul zării,
mă-nchid în adâncimea mării
să-mi dorm în peştele tăcut
orice prezent, orice trecut.
Mă regăsesc în mine - dor -
cu aripi frânte de actor.
Şi-n prăbuşirea mea senină
îmi cânt iubirea de ondină.

Lacrima din Paradis, ed. PIM, Iaşi, 2009

 
sursa foto: cacciaenaturainromania.it

miercuri, 11 iulie 2018

Aș vrea...


Tăcând spun mai mult decât prin cuvinte.


M-aș bucura să-mi înțelegi tăcerile și liniștea, să-mi asculți lumina cuvintelor, să-mi privești cerul și colțul meu de lume.
Împovărată de vise și dusă pe gânduri, îmi aduc aminte de toamne colorate, de veri îndrăgostite, de drumul meu de-o viață cu ramuri răzlețite și poeme cu aripi, de bucurii trudite și zbucium fără rost.
Ieri a fost devreme, iar astăzi e târziu.
Eu am stat deoparte sau poate nici n-am fost.
Am tot pășit spre soare, am înconjurat pământul să ascult ce spune vântul, izvorul și securea.
Un clopot se aude din marea în vâltoare.
Aștept doar o minune...
Tăcerile să cânte albastre veșnicii.

***
Aș vrea...

Aş vrea să fii misterul din geneză,
secundă transparentă, în asceză,
un strigăt încolţind singurătatea,
uitare omorând virginitatea.
Aş vrea să fii un somn ce arde-n vânt
tăcerea fumegândului cuvânt
împodobit cu soarele-n amurg,
sau gând rostit de tristul demiurg.
Aş vrea, aş vrea doar chipul tău să fii,
să mă umbreşti în iarba din câmpii,
să-mi fii sărut, în miezul nopţii – vis,
iar eu -  veşmânt de zâmbet interzis.

Tăcerea fumegândului cuvânt, ed, PIM, Iași 2010


sursa foto: pinterest