Nostalgia – între memorie și vină

 

Nostalgia – între memorie și vină

 

Există o acuzație subtilă care apare tot mai des: că oamenii care vorbesc despre vremurile trecute sunt vinovați. Vinovați de idealizare. Vinovați de regres. Vinovați de neadaptare. Ca și cum simplul fapt de a rosti „era mai frumos odată” ar însemna o trădare a prezentului.

Dar nostalgia nu este un program politic.

Este o emoție.

Nostalgia nu cere întoarcerea în timp. Nu propune reconstituiri forțate. Nu neagă realitatea prezentului. Ea este, înainte de toate, o formă de memorie afectivă. Ne amintim nu neapărat faptele, ci starea. Nu contextul istoric, ci căldura unei seri, mirosul unei case, liniștea unei copilării.

A vorbi despre trecut nu înseamnă a-l absolutiza. Înseamnă a recunoaște că viața noastră are rădăcini. Și nimeni nu poate trăi doar din ramuri.

Există, desigur, pericolul idealizării. Memoria poate estompa asperitățile, poate netezi marginile aspre ale realității de altădată. Dar la fel de periculos este și refuzul total al trecutului. O societate care își suspectează constant amintirile ajunge să-și suspecteze identitatea.

Nostalgia nu este vină.

Este continuitate.

Când cineva vorbește despre „vremurile de demult”, de cele mai multe ori nu deplânge progresul. Ci caută un sens pierdut. O coerență. O anumită simplitate a relațiilor. O formă de comunitate. Nu tehnologia lipsește în acele amintiri, ci apropierea. Nu confortul material, ci liniștea interioară.

Poate că nostalgia este, în fond, un mod delicat de a spune că prezentul are nevoie de mai mult suflet.

A condamna nostalgia înseamnă a cere omului să fie rupt de propria sa biografie. Dar omul este construit din straturi. Copilul de ieri trăiește în adultul de azi. Iar bătrânul de mâine va privi și el înapoi, cu aceeași nevoie de sens.

Nostalgia sănătoasă nu paralizează.

Nu blochează.

Nu închide.

Ea ne ajută să înțelegem cine am fost pentru a ști cine suntem. Ne oferă repere, nu lanțuri. Ne dă rădăcini, nu piedici.

Vinovăția apare doar atunci când trecutul este folosit ca armă împotriva prezentului. Dar atunci nu mai vorbim despre nostalgie, ci despre refuz. Despre încrâncenare. Despre frică.

Nostalgia autentică este blândă.

Nu strigă.

Nu acuză. Doar amintește.

Și poate că, în loc să o suspectăm, ar fi mai înțelept să o ascultăm. Pentru că uneori, în spatele dorului, nu stă dorința de a ne întoarce în timp, ci nevoia de a recupera o parte din noi înșine.                   

Nostalgia nu este vină.

Este dovada că am trăit.

   

prof. Mariana Stratulat

https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio

 

 

Bucuria dintr-o ceașcă de ceai

 Bucuria dintr-o ceașcă de ceai

Ceaiul ne învață ceva esențial: frumusețea nu stă în grandios, ci în atenția la detaliu. Într-o lume în care totul se mișcă prea repede, o ceașcă de ceai poate deveni un mic act de artă, o formă de recunoștință pentru clipa prezentă. Într-un spațiu cald, între prieteni sau în singurătate, fiecare gest – turnatul apei, aroma care se ridică ușor, prima înghițitură – te aduce mai aproape de tine. Fie că ești în China antică, într-un templu japonez, într-un salon londonez sau la tine acasă, sensul rămâne același: ceaiul e o conversație cu viața însăși. 

Bucură-te de ea! 

https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio

 

Trăim

 

Orgoliul

 

 https://youtube.com/shorts/uZdc07ntOAA?si=xG_mVv_LmoBrOvje

Cenaclul "Miorița" - Panciu

Mozaic

 

MOZAIC

(astăzi la ora 20:00 trecute, fix)

 

- emisiunea în care ești liber să fii tu însuți/însăți

 

Despre libertatea de expresie

şi condiţia de Om.

 

Mariana Stratulat

te aşteaptă la

I-Real Radio

- magie, muzică, mister -

https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio

Pagina de radio:

https://www.facebook.com/profile.php?id=61580831566971

Audiție perfectă!

 

 

Mi-aș dori...

 

Mi-aş dori ca discuţiile despre om în sine să redevină la modă, aşa cum erau în Grecia Antică sau în Bizanţ.

Mi-aş dori ca cel care se pricepe la oameni să fie în mai mare cinste decât cel care se pricepe la bani sau calculatoare, maşini.

Mi-aş dori ca omul care vorbeşte frumos sau stăpâneşte vreun meşteşug să fie în mai mare cinste decât cel care îşi vinde corpul sau fură.

Mi-aş dori ca omul, în toată frumuseţea şi adâncimea pe care i le-a dăruit Dumnezeu, să revină printre noi.

Dar pentru aceasta trebuie să redevenim liberi. Iar libertatea are un preţ. Acest preţ este Adevărul.

Toate celelalte libertăţi, care nu urmăresc demnitatea umană, sunt păguboase. Îndeobşte, nu există libertate care să nu atragă consecinţe.

A fi liber presupune, mai întâi de toate, o mare responsabilitate.

 https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio

Culorile muzicii

 

Culorile muzicii

 

Se-aprinde noaptea lin, ca o vioară

și-atinge cerul cu umbre de argint.

Pe clape se revarsă o lumină rară,

o lacrimă de vis, ca șoapte de alint.

 

Acordurile curg ca liniști diafane.

Albastrul se topește în pete de rubin

și verdele tresare ca-n apele soprane,

un dor neînțeles, un tainic drum - destin.

 

E muzica o pânză pictată în tăcere,

cu mâna unui înger ce nu vrea să mai plece.

Și fiecare notă devine mângâiere,

suspinul din iubire ce nu se uită, nu se trece.

 

Culorile muzicii se sting în pleoape moi,

dar ramân ca o taină în suflete, mereu.

Nocturna lui Chopin - nici umbre și nici ploi,

doar lumina blândă și pasul unui Zeu.

 

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 17 septembrie 2025

 

"Nocturne-Chopin"-pictură de ALEXANDRU DARIDA

Ulei pe pânză 40" x30"

Muzica și arta au o relație dinamică și sinergică. Fluxul dinamic al muzicii cu tempo-urile și crescendourile sale poate fi transpus în picturi prin pensule ritmice, flux compozițional și un sentiment de mișcare vizuală

Tablou disponibil la Darida Fine Art Gallery situată în Chicago 465 . N.McClurg CT.

Chicago IL 60611