https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio
marianastratulat12.wixsite.com
Mariana
Rogoz Stratulat
Frânturi
de zbor interior
- un fel de jurnal de
conștiință -
©
***
Volum editat sub egida
Asociației
Universul Prieteniei
Iași
***
ed. PrintHaus
Iași, 2016
***
Timpul meu nu este un ceas.
Nu bate, nu ticăie.
El curge tăcut, ca o apă
nevăzută, modelându-mi ființa fără să ceară voie.
L-am simțit adesea nu prin
momentele în care am trăit intens, ci prin umbrele care au rămas după ele.
Timpul meu are o umbră – lungă,
fidelă, uneori grea – și o port după mine, ca o parte a sufletului meu care nu
se lasă uitată. Fiecare alegere pe care am făcut-o a desenat o linie în acest tablou
efemer pe care îl numesc viață.
Unele linii s-au luminat cu speranță,
altele s-au adâncit în tăcere și îndoială.
Umbra timpului meu nu este un
loc al pierderii, ci o arhivă vie a celor ce au fost și a celor ce puteau fi.
Acolo se adună nu doar amintirile, ci și gândurile nespuse, visurile
neîmplinite, regretele tăcute.
Am învățat, treptat, că nu pot
fugi de ea.
Umbra timpului meu mă urmează
chiar și atunci când fug de mine. Dar într-un fel straniu, aproape sacru,
prezența ei mă învață să privesc altfel trecerea. Nu ca pe o risipă, ci ca pe o
călătorie spre esență.
Ceea ce rămâne, după ce clipele
se sting, nu este zgomotul lumii, ci tăcerea în care m-am întâlnit cu mine.
Adevărul este că timpul nu mi-a
fost niciodată dușman.
Mi-a fost învățător.
Mi-a arătat cum se desprind
lucrurile de mine și cum, în lipsa lor, mă apropii
mai mult de ceea ce contează cu
adevărat.
În fiecare umbră a trecutului
meu zace o întrebare:
Cine ești tu, dincolo de timp?
Aici începe dimensiunea
spirituală a trecerii. Dacă umbrele îmi vorbesc despre ce a fost, sufletul meu
caută ceea ce este dincolo de ele: un centru nemișcat, o prezență care nu
cunoaște vârsta.
Poate acolo, în adâncul
ființei, timpul se oprește, și rămâne doar ființarea pură – fără frică, fără
dorință, fără sfârșit.
Umbra timpului meu nu mă mai
sperie.
Mă înclin în fața ei, ca în
fața unui martor care a văzut totul: zâmbetele, căderile, trecerile,
renașterile...
Îi mulțumesc, pentru că în
umbra lui am descoperit lumina propriei mele conștiințe.
