MOZAIC
(astăzi, la ora 20:00 trecute, fix)
- emisiunea în care ești liber să fii tu însuți/însăți
te aşteaptă la
I-Real Radio
- magie, muzică, mister -
https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio
Pagina de radio:
https://www.facebook.com/profile.php?id=61580831566971
Audiție perfectă!
Cuvintele care rănesc
și tăcerea care vindecă
Trăim într-o lume în care cuvintele circulă mai repede decât gândurile care le nasc. Se spun ușor, uneori fără măsură, alteori fără oprire. Și, dintre toate formele pe care le poate lua limbajul, jignirea rămâne una dintre cele mai simple și, în același timp, una dintre cele mai apăsătoare.
A jigni pe cineva nu înseamnă doar a rosti un cuvânt dur. Înseamnă a arunca, pentru o clipă, o umbră asupra celuilalt, a încerca să-l micșorezi pentru a te simți, poate, mai mare. Dar, dincolo de aparență, jignirea nu este un semn de forță, ci unul de dezechilibru. Rareori un om împăcat cu sine simte nevoia să rănească.
În spatele jignirii se ascund, de multe ori, tensiuni nevăzute: oboseala, frustrarea, neputința de a exprima altfel ceea ce doare. Este, dacă vrem, o formă imperfectă de comunicare — o încercare de a spune ceva, fără a ști cum. Cuvântul devine atunci un instrument brutal, nu pentru că ar fi menit să fie astfel, ci pentru că este folosit fără măsură.
Pentru cel care primește jignirea, impactul nu este niciodată doar exterior. Cuvintele au o proprietate stranie: ele nu rămân la suprafață, ci caută să pătrundă. Unele alunecă pe lângă noi, dar altele se opresc și cer un răspuns interior. În acel moment apare alegerea: le lăsăm să ne definească sau le recunoaștem ca pe un ecou al celuilalt?
Nu este ușor să rămâi calm în fața unei jigniri. Reacția firească este răspunsul, uneori chiar replicarea aceleiași durități. Și totuși, există o forță tăcută în a nu coborî în același registru. Nu este vorba de slăbiciune, ci de o formă de luciditate: aceea de a înțelege că nu orice cuvânt merită să fie continuat.
Tăcerea, în acest context, nu este absență, ci alegere. Este spațiul în care cuvântul nu mai rănește pentru că nu mai găsește ecou. Este, poate, una dintre cele mai discrete forme de demnitate.
Dar există și o altă dimensiune, mai puțin vizibilă: responsabilitatea noastră de a nu deveni, la rândul nostru, sursă de jignire. Fiecare om trece prin propriile sale lupte, nevăzute și nespuse. Un cuvânt aruncat la întâmplare poate adăuga o greutate acolo unde deja există una.
Poate că, într-o lume grăbită și tensionată, adevărata formă de rafinament nu mai este strălucirea discursului, ci grija pentru cuvânt. A ști când să vorbești, cum să vorbești și, uneori, când să taci.
Pentru că, în cele din urmă, cuvintele nu sunt doar sunete. Ele construiesc sau distrug, apropie sau îndepărtează, luminează sau întunecă.
Iar între jignire și înțelegere, între reacție și tăcere, fiecare dintre noi alege, în fiecare zi, ce fel de lume vrea să lase în urmă.
prof. Mariana Stratulat
Astăzi,
de la ora 20:00,
te
invit
La o șuetă cu...
Mariana Stratulat
I-Real Radio
- unde muzica devine vis -
https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio
Pagina de radio:
https://www.facebook.com/profile.php?id=61580831566971
Audiție perfectă!
(confesiunea unei voci care intră în emisie)
Există în viața fiecărui om câteva locuri în care simte că devine cu adevărat el însuși. Pentru mine, unul dintre aceste locuri este I-Real Radio. Nu este doar un spațiu tehnic, nici doar o frecvență care străbate aerul serii. Este o stare de spirit, o întâlnire continuă cu lumea și cu mine însămi.
De fiecare dată când se aprinde lumina verde a microfonului, simt că se deschide o ușă invizibilă. Dincolo de ea nu se află un public pe care îl pot vedea, ci o comunitate tăcută, răspândită în case, pe străzi, în mașini sau în liniștea unei seri de lucru. Între noi se întinde o punte fragilă, făcută din cuvinte, respirații și gânduri. Nu ne cunoaștem chipurile, dar ne recunoaștem, poate, în idei.
Radioul are o noblețe discretă. Nu cere privirea, nu impune imaginea, ci se strecoară direct în sufletul celui care ascultă. Cuvântul rostit capătă o greutate aparte, pentru că nu are alt sprijin decât sinceritatea vocii. Aici, fiecare nuanță contează: o pauză, o inflexiune, o emoție abia simțită.
Uneori vorbesc despre cărți, despre poezie, despre oameni și întâmplări. Alteori despre lucruri mai tăcute: despre natură, despre misterul universului, despre acele întrebări pe care fiecare om le poartă în sine. Dar, de fapt, dincolo de temele emisiunilor, există mereu aceeași dorință: aceea de a crea un spațiu de lumină în care gândurile să circule liber.
I-Real Radio a devenit, în timp, o parte din identitatea mea. Nu doar pentru că vorbesc aici, ci pentru că aici învăț să ascult — să ascult lumea, oamenii, tăcerile dintre cuvinte. Radioul m-a învățat că uneori cea mai importantă parte a unui mesaj nu este ceea ce spui, ci ceea ce rămâne în inimile celor care te aud.
Mă gândesc uneori că radioul seamănă cu cerul nopții. Undeva, în întunericul vast, există nenumărate puncte de lumină. Nu le vezi pe toate, dar știi că ele sunt acolo. La fel sunt și ascultătorii mei: prezențe nevăzute, dar reale, care dau sens fiecărei emisiuni.
Iar eu rămân, în fața microfonului, cu aceeași emoție simplă și profundă: aceea de a trimite în lume câteva gânduri sincere, în speranța că undeva, într-un suflet necunoscut, ele vor găsi un ecou.
Pentru că radioul nu este doar o tehnologie. Este, înainte de toate, o voce care caută alte voci în liniștea vastă a lumii.
prof. Mariana Stratulat
Bine te-am găsit, Prieten drag!
Deschide radioul la ora 20:00.
De ce?
Ca să trăim împreună bucuria, cuvântul şi muzica.
Pe cărări de Viață, pe aripi de Timp
cu
Mariana Stratulat
doar la
I-Real Radio
https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio
Pagina de radio:
https://www.facebook.com/profile.php?id=61580831566971
