MARIANA ROGOZ STRATULAT (suflet de cocor)

duminică, 27 septembrie 2026

Unele clipe sunt frumoase tocmai atunci când nu le cerem să devină altceva.

I-Real Radio

- unde sunetul devine vis -

https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio

marianastratulat12.wixsite.com

***

Unele clipe sunt frumoase

tocmai atunci când nu le cerem

să devină altceva.

Aproape in fiecare zi culegem din mers o frunză, un cântec, o pasăre, un dor, un om, o floare, un zâmbet, o îmbrățișare, o amintire, o tăcere...

Și poate un gând pe care îl purtăm cu noi zile și zile...

Eu nu știu ce voi păstra din toate acestea.

Nici nu trebuie să știu. Poate vei uita tot. Poate îmi va rămâne o singură propoziție. Poate o melodie.

Poate imaginea unei păsări care pleacă.

Și este suficient.

Da, e suficient pentru că nu toate lucrurile frumoase trebuie să rămână întregi.

Uneori ajunge o frântură, un sunet, o rază,, o clipă...

Iar dacă, în această seară, pentru câteva minute, v-am adus un zâmbet micuț pe buzea amintindu-ți de cineva sau ai privit altfel o frunză căzută... atunci poate că ne-am întâlnit cu adevărat.

Nu prin cuvinte.

Ci prin ceea ce au trezit ele.

Și poate că acesta este unul dintre puținele lucruri pe care viața nu ni le poate lua:

”felul în care simțim.”

Pe curând.

Și să nu uităm, din când în când, să fim puțin, măcar puțin, oameni. Nu impecabili. Nu înțelepți. Nu pregătiți pentru toate.

Doar vii.

Atât!

Mariana Stratulat

Panciu, 27 septembrie 2026

Mozaic de duminică

Vă invit să ascultați astă seară,

de la ora

20:00

Mozaic de duminică

- doar muzică și o sumedenie de frunze-gânduri --

I-Real Radio

- unde sunetul devine vis -

https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio

marianastratulat12.wixsite.com

miercuri, 23 septembrie 2026

Mulțumesc! Vă mulțumesc!

I-Real Radio

- unde sunetul devine vis -

https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio

marianastratulat12.wixsite.com

***

Mulțumesc! Vă mulțumesc!

Poate că, uneori, uităm că dincolo de fiecare melodie există oameni.

Oameni care ascultă.

Oameni care aleg muzica, caută un cuvânt potrivit, pregătesc o emisiune, potrivesc o voce cu o melodie și, fără să știe întotdeauna unde va ajunge ceea ce fac, trimit mai departe câte puțin din ei.

Iar undeva, într-o casă, într-o mașină, într-o seară oarecare, cineva ascultă.

Poate zâmbește.

Poate își amintește.

Poate găsește într-un cântec o clipă pe care o credea pierdută sau într-un cuvânt o liniște de care avea nevoie.

Pentru toate acestea, vă mulțumim.

Vouă, celor care deschideți radioul și ne lăsați să vă fim, pentru câteva clipe, companie.

Vă mulțumim pentru fiecare ascultare, pentru fiecare mesaj, pentru fiecare gând trimis către noi și chiar pentru tăcerile voastre. Știm că și ele au locul lor.

Și le mulțumim celor care rămân aproape de radio nu doar ca ascultători, ci ca oameni care îi dau viață.

Celor care aleg muzica.

Celor care caută cuvintele.

Celor care își dăruiesc timpul, priceperea și răbdarea pentru ca, dincolo de un ecran sau de un difuzor, să existe o voce care să spună:

„Suntem aici. Suntem împreună.”

Poate că asta este una dintre frumusețile radioului.

Nu ne vedem.

Și, totuși, ne întâlnim.

Ne întâlnim într-o melodie, într-o voce, într-o poveste, într-o frază spusă aproape în treacăt și care, cine știe cum, rămâne.

Pentru că unele lucruri nu au nevoie de chip pentru a fi recunoscute.

Au nevoie doar să ajungă la timp. La un anumit timp.

Iar dacă muzica aleasă cu grijă poate face o seară mai luminoasă și dacă un cuvânt bun poate așeza puțină căldură într-un colț de suflet, atunci poate că toate orele, toate căutările și toate întâlnirile nevăzute nu au fost în zadar.

Vă mulțumim că ne ascultați.

Vă mulțumim că ne dați voie să fim parte, fie și pentru puțin timp, din zilele voastre.

Și vă mulțumim celor care, prin ceea ce faceți, păstrați deschisă această fereastră către oameni.

Poate că nu vom ști niciodată câte seri a însoțit un cântec, câte gânduri a schimbat un cuvânt sau câte singurătăți au fost, pentru câteva clipe, mai puțin singure.

Dar poate nici nu trebuie să știm.

Unele daruri își găsesc singure destinația.

Noi doar le trimitem mai departe.

Cu recunoștință, pentru voi, cei care ascultați, pentru voi, cei care dăruiți, și pentru toate întâlnirile acestea nevăzute, în care, pentru câteva clipe,

„sunetul devine vis, iar oamenii devin aproape.”

Mariana Stratulat

Panciu, 23 septembrie 2026