I-Real Radio
- unde sunetul devine vis -
https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio
marianastratulat12.wixsite.com
***
Rămâne un loc
pentru un „bună ziua”.
Sunt drumuri
care nu se termină. Doar se despart.
O vreme, merg
unul lângă altul, își împrumută lumina, își recunosc pașii. Apoi, undeva,
aproape fără zgomot, apare o răscruce.
Și fiecare își
ia direcția.
Nu toate
plecările au nevoie de iarnă. Unele lasă în urmă ferestre deschise, o lumină
uitată pe masă, poate chiar un scaun rămas puțin tras în afara timpului.
Și mai lasă
ceva.
Un loc.
Un loc mic, cât
să încapă, într-o zi oarecare, un „bună ziua”.
Nu pentru
întoarcere.
Ci pentru ca
trecutul să nu fie nevoit să poarte hainele unei dușmănii pe care nu le-a cerut
niciodată.
Poate că unele
uși se închid mai frumos atunci când nu sunt trântite.
Poate că
liniștea de după ele nu trebuie umplută cu explicații.
Poate că oamenii
nu dispar cu totul din viețile noastre atunci când pleacă. Se mută, uneori,
într-o altă cameră a memoriei. Una în care nu mai intrăm în fiecare zi.
Dar știm că
există.
Și asta poate fi
suficient.
Sunt întâlniri
care au avut vremea lor.
Sunt mâini care
s-au desprins fără să se fi urât.
Sunt priviri
care, după ani, pot trece una pe lângă cealaltă fără să mai caute răspunsuri.
Iar între ele
poate încăpea un „bună ziua”.
Atât cât să nu
fie nevoie de nimic mai mult.
Fiindcă uneori,
adevărata plecare nu este aceea în care închizi ușa.
Este aceea în
care pleci și nu mai ai nevoie să te întorci ca să o închizi din nou.
Drumul rămâne
drum.
Cerul rămâne
cer.
Iar undeva, la o
răscruce pe care numai timpul o mai știe, rămâne un loc pentru un „bună ziua”.
Mariana Rogoz
Stratulat
Panciu, 16
septembrie 2026
