SUNT MUZICA...

Sunt muzica...

Sunt muzica din tine, sunt fir de viaţă şi zbor neliniştit până la tine în cuvânt unde m-am cuibărit să-mi caut sufletul pierdut, odată, pe-o frunză, pe-o zbatere de vânt.

Acum mă chemi cu glas nevinovat şi-mi spui că n-ai ştiut, că n-ai aflat că m-am topit şi-am înviat în versul tău, în vorba ce m-a mângâiat... Ba nu! Ce m-a tulburat, şi mi-a întins capcane în izvoare, în luminişuri de pădure şi pe cărări de munte unde m-am rătăcit de mine şi de lume.

Acum eu mă întorc în cântecul dintâi să îmi adorm dorinţa: rămâi, rămâi, rămâi...

Panciu, 1 noiembrie 2008