LUNA DIN POVESTE

Luna din poveste

Eu sunt luna din poveste ce cobor pe la ferestre să vă las în dar o stea, asta e menirea mea.

Să v-ademenesc cu şoapte, să vă fie noaptea, noapte, în poiana din pădure zburătorii să vă fure.

Şi aşa de mii de ani la bătrâni şi la puştani le tot mângâi pletele să-i iubească fetele.

Pe ele le urmăresc, dragostea le-o preţuiesc şi ca tinere copile le ofer multe idile.

Nu sunt singură-n poveste, soarele cu mine este de la început de lume ne-am iubit, aşa se spune.

Şi de-atunci tot alergăm dragostea s-o căutăm printre stele, după nori, de cu seară până-n zori.

De când lumea şi pământul, cerul, stelele şi vântul, ziua, soarele-ncălzeşte, noaptea, luna v-ocroteşte.

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 25 ianuarie 2009