fiului meu
George Valentin
M-am încurcat în vise şi în oameni
sperând să fiu lumină pentru semeni
sau pentru mine zborul tânăr, nesfârşit
spre zări albastre, departe-n infinit!
M-am răzvrătit năvalnic şi m-am certat
că mult prea multe-n viaţă am căutat
şi mi-am dorit în cer şi pe pământ
să fiu o clipă suspendată în cuvânt.
M-am furişat, naiv, apoi, în mine
să caut dragostea, iubirea pentru tine
dar n-am găsit-o, oricât eu mi-am dorit
şi astăzi sunt un suflet singur, părăsit.
M-am resemnat, cu greu, în tânguirea mea
vorbind la ceas de seară cu o tristă stea
ce se opreşte, tainic, la fereastră
ca să-mi mângâie cântecul din glastră.
Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 7 noiembrie 2008