VIS DE PRIMĂVARĂ

Vis de primăvară

Visul meu de primăvară într-o toamnă a-nverzit, lin a coborât pe seară cu un dor ce m-a-ncălzit.

M-a ademenit spre vară cu chemări de ciocârlii, stelele îmi luminară noaptea cu albe făclii.

Şi în somnul de iubire lacrimi au căzut pe flori copleşite de uimire că şi norii-s trecători.

Şi o rază jucăuşă mi s-a aşezat pe gene tremurând ca o brânduşă; am privit spre ea alene.

Soare, cântec, bucurie, m-am trezit în fericire: unde eşti copilărie cu privire de safire?

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 14 martie 2009