Eu sunt vis de lacrimi,
Tu eşti gând şi patimi,
vorba ce mă doare,
roua care moare.
Tu eşti cerb de veghe,
Eu un cânt în zeghe,
închis într-un dor,
pierdut călător.
Eu sunt drum de noapte,
Tu eşti jar în şoapte,
rătăcit prin rânduri,
spărgător de ziduri.
Tu eşti taina rece,
Eu un pas ce trece
ispitind cu zboruri
şi cu vechi amoruri.
Eu şi Tu în zare
flori de pe ponoare,
adormiri pierdute,
ore roase, mute.
Tu şi Eu –suspine-
căutări divine,
strigăte uitate,
aşteptări scindate.
Eu şi Tu, Tu şi Eu
-praf de viaţă greu-;
Tu şi Eu, Eu şi Tu
-vântu’ şi pământu’.
26 octombrie 2010
Mariana Rogoz Stratulat
