Mă simt cumplit de vinovată...

Sunt suflet de cocor
cu zbor pierdut în dor!
Sunt pasăre cu gândul călător
ce-şi doarme lacrima-n izvor!

În viaţa asta trecătoare
sunt vis, un pas şi-o lumânare!

Mă simt cumplit de vinovată 

că v-am ales pe voi să-mi fiţi în gând de iarnă sau de primăvară, 

cine mai ştie, 

să-mi primiţi aducerile aminte, 

să îmi priviţi uitările de seară, 

să îmi citiţi tăcerea din cuvintele mele fumegânde.
Mă simt cumplit de vinovată 

că am greşit să fiu un “Eu” 

venit în lumea pierderilor, 

căutărilor 

şi găsirilor.
Mă simt cumplit de vinovată 

că sunt şi trecere şi cânt, 

că sunt şi zbor şi izvor 

şi Om.
Ca Om, 

vă mulţumesc pentru visele pe care mi le-aţi dăruit, 

pentru dorurile pe care mi le-aţi mângâiat, 

pentru clipele pe care mi le-aţi înseninat

cu zâmbetul şi bucuria voastră.

 
Vă mulţumesc pentru Iubire!

Panciu, 01 martie 2011 – Lansarea cărţii “Tăcerea fumegândului cuvânt”