Cer albastru, soare strălucitor, lume plină de ghiocei şi de muguri...
Zorită să se întoarcă cât mai repede printre noi, primăvara a uitat anul ăsta de babe şi moşi.
Cel puţin eu chiar am uitat să-mi aleg o babă! Despre moşi nici nu se mai discută!
Curată şi la chip şi la suflet – dezleagă pe unde trece poteci de lumină şi de speranţă.
Nu e nevoie să fii poet ca să simţi că lumea învaţă din nou să zâmbească şi să se bucure.
Laolaltă păsări, animale şi flori. Şi oameni!
Cât ar fi de înnodaţi în griji şi necazuri, şi lor le răsare, odată cu soarele, zâmbetul pe obraz. Un zâmbet firav, dar totuşi zâmbet, semn că sufletul dă şi el semne de primăvară, şi ar da şi mai multe, drăguţul, dacă l-ar ajuta cineva. Şi cum să-l ajuţi mai repede şi mai bine, decât oferindu-i veşti bune şi învăţându-l unde să găsească răsfăţ.
Ce să facem ca să întâmpinăm primăvara fericiţi?
Să descoperim împreună mici secrete care să ne facă viaţa, dacă nu mai bogată, cel puţin mai plăcută, mai tăvălită prin iarbă şi flori.
