Eu cred
că toate comorile întregului univers
se găsesc într-un suflet de femeie.
Iubirea,
zâmbetul şi lacrima,
misterul divin al facerii,
curgerea nesfârşită a timpului,
liniştea nemărginită a vieţii,
toate,
toate s-au ascuns într-un suflet de femeie!
Şi toate acestea
sunt venerate într-o zi de început de drum.
Într-o zi de primăvară
când lumina
ne înveşmântează cu boare de speranţă,
cu iarbă şi flori,
cu cer senin
şi cu vorbe colorate.
Într-o astfel de zi
m-am trezit dimineaţă
şi am simţit
cum sufletul meu rezonează
cu sunetele poznaşe ale ploii,
cu tremurul timid al razelor de soare,
cu paşii trecătorilor grăbiţi către fericire.
Am alergat să-i ajung
dar m-am poticnit într-o oglindă
care-mi răsturnase,
imagine după imagine,
privirea,
într-un dor de ducă.
Şi m-am dus
să-mi caut dreptul de a fi frunză,
dreptul de a fi pasăre,
dreptul de a fi Femeie!
Apoi m-am îndrăgostit de un copac,
am dorit să fiu liberă şi să zbor,