„- Domnule profesor, avem un coleg nou! Rosti şeful
clasei cu un surâs care-i lumina larg figura. Unul de la Panciu!
-
Daaa? Cum se numeşte?” (p. 5)
Cu acelaşi surâs larg răspund eu în numele şefului de
clasă:
-
Ionel Bandrabur.
Doamne, cum zboară anii, clipele!
Studentul de atunci împlineşte astăzi 90 de ani şi îşi
relansează volumul „Un student de
altă dată” (ediţia a II-a, ed. Dacia XXI, 2011), carte apărută în
colaborare cu Primăria Panciu.
Dacă „în această
carte cu suport autobiografic, scriitorul Ionel Bandrabur îşi aminteşte limpede
personalitatea impresionantă a poetului şi filosofului Lucian Blaga, care i-a
fost profesor în anii războiului” (coperta IV), în această zi, 20 aprilie 2012, comunitatea
din Panciu îl sărbătoreşte pe domnul profesor, „proful” care ne-a mângâiat anii
de liceu cu sprinţara limbă a lui Molière sau cu prăfuitele texte ale lui
Ovidiu, dar şi cu savoarea amintirilor din timp trecut înghesuite în pagini de
proză, în misterioase versuri, în tainice aforisme.
Într-o atmosferă
intimă, de frumos şi încântare, în sala casei de Cultură din Panciu, ne-am
întâlnit, oameni de ieri şi de azi, cu scriitorul sărbătorit, care, cu multă
eleganţă, aşternea, pe prima pagină a cărţii „Un student de altă dată”, cîteva rânduri:
„... amintire
de la Ionel Bandrabur la 90 de ani. aprilie
22 2012”
Gesturi
sincere, cuvinte îngăduitoare, priviri largi care îmbrăţişau clipa, care
memorau emoţia!
Ce poate să
facă un om, o carte în acest moment?
Să aducă în
acelaşi spaţiu oameni de vârste diferite cu preocupări diverse. De la primar
până la omul obişnuit, simplu, fără nicio preocupare, toţi ne dezlegăm vocile
întrun vibrant „Mulţi ani trăiască!”. Ion Petre, Iulian Nica, Culiţă Ioan
Uşurelu, Gheorghe Neagu, George Costin, Radu Borcea, Janine Vadislav,
Constantin Macarie, Liviu Nedelcu, Iulian Albu, Gheorghe Rogoz, Andrei
Manovici, Georgică Pătrăşcanu, Daniela Camelia Munteanu şi multe, multe alte
nume sugerează sentimentul de bucurie şi recunoştinţă, de respect şi admiraţie
pentru Omul, pentru Profesorul, pentru Scriitorul Ionel Bandrabur!
După şoapte
de tăcere, după gânduri de vorbire pot spune:
„- Important
este să nu ne lăsăm tulburaţi de nimeni şi de nimic, nici chiar de iminenţa
morţii, şi să acordăm creaţiei puţinele zile care ne mai sunt îngăduite.”
(ibidem, p. 167)
Ajunsă în faţa
domnului profesor, mă las privită cu atenţie şi mă întreb:
Oare ce vrea să descopere pe chipul meu?
Liniştea sau neliniştea căutărilor mele, strigătul sau
tăcerea cuvintelor nespuse încă, suspinul sau zâmbetul lacrimilor strivite cu
disperarea voinţei de a fi?
Sau poate nimic din toate frământările mele, ci doar un
semn al vieţii viitoare, o promisiune pentru o nouă întâlnire cu „studentul de
altă dată”.
La mulţi ani,
domnule Profesor!
Mariana
Rogoz Stratulat
Panciu, 20 aprilie 2012
