duminică, 22 aprilie 2012

Întâlnire cu „Un student de altă dată”


    „- Domnule profesor, avem un coleg nou! Rosti şeful clasei cu un surâs care-i lumina larg figura. Unul de la Panciu!
-          Daaa?  Cum se numeşte?” (p. 5)
Cu acelaşi surâs larg răspund eu în numele şefului de clasă:
-          Ionel Bandrabur.
Doamne, cum zboară anii, clipele!
Studentul de atunci împlineşte astăzi 90 de ani şi îşi relansează volumul „Un student de
altă dată” (ediţia a II-a, ed. Dacia XXI, 2011), carte apărută în colaborare cu Primăria Panciu.
       Dacă „în această carte cu suport autobiografic, scriitorul Ionel Bandrabur îşi aminteşte limpede personalitatea impresionantă a poetului şi filosofului Lucian Blaga, care i-a fost profesor în anii războiului” (coperta IV),  în această zi, 20 aprilie 2012, comunitatea din Panciu îl sărbătoreşte pe domnul profesor, „proful” care ne-a mângâiat anii de liceu cu sprinţara limbă a lui Molière sau cu prăfuitele texte ale lui Ovidiu, dar şi cu savoarea amintirilor din timp trecut înghesuite în pagini de proză, în misterioase versuri, în tainice aforisme.
        Într-o atmosferă intimă, de frumos şi încântare, în sala casei de Cultură din Panciu, ne-am întâlnit, oameni de ieri şi de azi, cu scriitorul sărbătorit, care, cu multă eleganţă, aşternea, pe prima pagină a cărţii „Un student de altă dată”, cîteva rânduri:
      „... amintire de la Ionel Bandrabur la 90 de ani. aprilie  22  2012”
       Gesturi sincere, cuvinte îngăduitoare, priviri largi care îmbrăţişau clipa, care memorau emoţia!
      Ce poate să facă un om, o carte în acest moment?
      Să aducă în acelaşi spaţiu oameni de vârste diferite cu preocupări diverse. De la primar până la omul obişnuit, simplu, fără nicio preocupare, toţi ne dezlegăm vocile întrun vibrant „Mulţi ani trăiască!”. Ion Petre, Iulian Nica, Culiţă Ioan Uşurelu, Gheorghe Neagu, George Costin, Radu Borcea, Janine Vadislav, Constantin Macarie, Liviu Nedelcu, Iulian Albu, Gheorghe Rogoz, Andrei Manovici, Georgică Pătrăşcanu, Daniela Camelia Munteanu şi multe, multe alte nume sugerează sentimentul de bucurie şi recunoştinţă, de respect şi admiraţie pentru Omul, pentru Profesorul, pentru Scriitorul Ionel Bandrabur!
      După şoapte de tăcere, după gânduri de vorbire pot spune:
    „- Important este să nu ne lăsăm tulburaţi de nimeni şi de nimic, nici chiar de iminenţa morţii, şi să acordăm creaţiei puţinele zile care ne mai sunt îngăduite.” (ibidem, p. 167)
     Ajunsă în faţa domnului profesor, mă las privită cu atenţie şi mă întreb:
Oare ce vrea să descopere pe chipul meu?
Liniştea sau neliniştea căutărilor mele, strigătul sau tăcerea cuvintelor nespuse încă, suspinul sau zâmbetul lacrimilor strivite cu disperarea voinţei de a fi?
Sau poate nimic din toate frământările mele, ci doar un semn al vieţii viitoare, o promisiune pentru o nouă întâlnire cu „studentul de altă dată”.

La mulţi ani, domnule Profesor!

Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 20 aprilie 2012


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut