La braţ cu timpul şi cu dorul-dor am poposit în zi de
iunie fierbinte în gândul unui vechi izvor pentru-a sorbi iubirile tăcute.
Iubiri furate de-un zefir, de-un zburător însingurat.
Sunt visele unei femei ascunse-n noapte şi-n oftat.
Din toate s-a desprins doar unul să-şi spună-ncet şi
legănat povestea şoaptelor de taină, povestea primului păcat.
E visul tău cel minunat despre-o femeie şi-un bărbat. Sau
poate-al tău – un vis uitat pe-o etajeră, pe-o frunză de copac.
O zână bună visele le-a luat, le-a mângâiat şi sărutat,
le-a suspinat şi le-a cântat, le-a scris în clipe de iubire şi înapoi pe toate
vi le-a dat.
Priveşte! Pe fiecare clipă te-aşteaptă un vis în verde
colorat sau poate-n roşu sau albastru, în violet şi-n alb curat.
Citeşte visul cu sufletul deschis! Te vei găsi pe tine,
femeia visătoare, pierdută pe alei cu fluturi şi flori de tei, în val de mare
şi-a scoicilor cărare.
Doar tu, femeie, eşti zâmbetul din zori, eşti pasul moale
pe cărări de nori, eşti lacrima pădurilor tăcute, eşti aşteptarea fericirilor
pierdute!
Doar tu, femeie, floare de cicoare, te prinzi cu macul
într-un joc sub soare şi-ţi pui cunună de chemare în grâul copt, legat cu
fericiri de soc!
Doar tu, femeie, somn odihnitor, te laşi ademenită de un
vânt hoinar şi-ţi tremuri stelele încetişor peste noian de vechi, pierdute
amintiri!
Doar tu, şi tu, şi tu, femeie, magică grădină, eşti
timpul adormit pe-altar şi îţi visezi cărarea ta divină pe care ai primit-o azi
în dar!
Doar ţie, femeie, Universul îţi dăruieşte o secundă de iubire care va dura... o veşnicie!
Mariana Rogoz Stratulat
21-22 iunie 2012
