M-am certat c-un nor albastru
pentru-o lacrimă şi-un astru.
Norul lacrima mi-a luat,
astrul rău s-a supărat.
Dar un nor mai violet
mi-a şoptit încet, discret:
„Urcă-te pe curcubeu
chiar de-ţi este foarte greu,
şi culorile s-aduni
de la pene de păuni.
Să le-mparţi la vânt şi ceaţă,
să le cânţi în dimineaţă,
să te speli pe dor cu ele,
să te-mbraci cu praf de stele,
să-ţi adormi în gând şi vis
flori de tei şi de cais.”
După ce mi-a spus acestea,
norul şi-a-ncheiat povestea
cu stropi calzi de vară nouă
peste viaţă să ne plouă.
Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 10 iulie 2012
