- pentru mama -
Mă gândesc, ne
gândim
oriunde ne găsim,
oriunde colindăm
şi paşii ni-i purtăm
la o fiinţă dragă
ce timpul ni-l dezleagă
cu fir de busuioc
în dor şi în noroc.
Stau ochii ei de veghe
la mii şi mii de leghe
să ne alinte pasul,
lumina, visul, ceasul,
să ne adoarmă noaptea,
să ne sărute cartea,
de mână să ne ţină
pe-aleea cea străină.
Dar vine-o vreme-n care
ne-ntoarcem pe cărare
la prispa prăvălită,
la iarba ofilită,
la glasul stins al mamei,
la liniştea ofrandei.
oriunde ne găsim,
oriunde colindăm
şi paşii ni-i purtăm
la o fiinţă dragă
ce timpul ni-l dezleagă
cu fir de busuioc
în dor şi în noroc.
Stau ochii ei de veghe
la mii şi mii de leghe
să ne alinte pasul,
lumina, visul, ceasul,
să ne adoarmă noaptea,
să ne sărute cartea,
de mână să ne ţină
pe-aleea cea străină.
Dar vine-o vreme-n care
ne-ntoarcem pe cărare
la prispa prăvălită,
la iarba ofilită,
la glasul stins al mamei,
la liniştea ofrandei.
Mariana Rogoz
Stratulat
Panciu, 11 iulie 2012
Panciu, 11 iulie 2012
Poezia a apărut în:
Revista Singur - Revistă de
cultură,civilizaţie şi atitudine morală –
Mariana Rogoz Stratulat – Tăcere, 11 iulie
2012
