marți, 28 august 2012

Viaţa, oamenii şi măştile lor

Charlie Chaplin spunea :
« Viaţa este o tragedie atunci când e privită în prim-plan şi o comedie când o priveşti în plan larg. »

Am meditat de multe ori asupra acestei afirmaţii şi am încercat să-i pătrund sensul.
Pentru mine viaţa este un amestec miraculos de culori, sentimente,  gânduri, cuvinte, dorinţe, căutări, găsiri, rătăciri, bucurii, tristeţi, zâmbete, lacrimi şi multe, multe alte manifestări cu care ne surprindem şi surprindem pe cei din jur. E un fel de tragi-comedie care impune purtarea succesivă a unui număr impresionant de măşti.

Purtarea măştilor mă duce către o suită de întrebari:

Noi, cei adevăraţi, mai existăm? Nu cumva devenim actorii propriei noastre vieţi jucându-ne rolul mai bine sau mai puţin bine pe o scenă imensă ale cărei dimensiuni ne sunt necunoscute?
Cine suntem noi? De ce e nevoie de măşti pentru a atrage atenţia asupra noastră?
Dacă nu le-am purta am fi noi înşine, incapabili să minţim, să urâm, să…  Sună ciudat, nu?

Şi totuşi ce ne-am face fără măşti?

Putem afla marţi, 28 august 2012, de la ora 20.00


Preferinţe şi dedicaţii după masca fiecăruia!
ID: radio_enigma_romania

Sunt Mariana Stratulat şi vă rog să vă daţi masca jos doar o clipă!!

Ce se întâmplă în momentul în care ne « cade » masca ?

Audiţie perfectă!


. . . . . . . . . . . . . . . .
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colt petreci în tine
Şi-ntelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeasi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

(Mihai Eminescu – Glossa)
Publicat de Mariana Rogoz Stratulat la 07:36