vineri, 11 iulie 2014

Îmi eşti...



Îţi dăruiesc zborul  spre iubire…

************

Tristeţea şi bucuria mea sunt iubire!
Misterul adânc al nopţii, răcoarea înrourată a dimineţii, căldura liniştitoare a amurgului, mirosul zbuciumat al furtunii, praful umed al timpului, zborul ameţitor al păsărilor, cântecul monoton al ploilor, şoapta molcomă a stelelor, tăcerea îngândurată a copacilor, respiraţia divină a cerului – pe toate le percep prin Tine!
Îmi eşti emoţie, miracol, linişte, lumină, iubire…
Îmi eşti privirea dorului de dincolo de cuvinte!

***********

Dialog cu Dragostea

Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise.
 I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine.
Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată.”

Paulo Coelho în Zahir