Zâmbesc
în clipa senină a dimineţii
şi
mulţumesc pentru îngăduinţa
de a
fi, de a visa, de a dori, de a iubi...
**********
Aş
vrea să fiu lumină cântătoare
în
clipa suspendată ce nu moare;
pe
vatra vieţii, ca o lumânare,
aş
vrea să mă topesc în veşnicie şi cântare;
s-aprind
sălbatic dorul într-un nor,
să
mă cobor, cuminte, ca lacrimă-n izvor.
Să-mi
pun mereu suprema întrebare:
Sunt
vis? Sunt dor, sau doar o lumânare?
(MRS – Tăcerea fumegândului
cuvânt, ed.PIM, Iaşi, 2010)
************
Vă mulţumesc, vouă, prieteni cunoscuţi şi
necunoscuţi,
pentru întâmplarea de a ne fi atins prin cuvânt şi
gând!
Vă fie viaţa lumină, linişte şi zbor!
