luni, 9 februarie 2015

Doar poezie şi dor



O lacrimă îţi dăruiesc!
E un dar divin ce creşte din iubire zâmbetul şi zborul!
Fie-ţi seara limpede ca liniştea din lacrima timpului…



Mi-s lacrimile poezie

Mi-s lacrimile poezie,
mi-s gândurile bucurie,
mi-s dorurile-nvolburate
de păsări albe, evadate
din zâmbet-vis şi din suspin,
din clipele ascunse-n scrin.

Îmi e chemarea spre apus
de nu ştiu cine şi nespus
decât întâmplător, cândva
când se strecoară cineva,
discret, uşor, dar dureros
în pulbere de cer geros.

Îmi este viitoru-n clipă,
în căutări şi în risipă,
în picătura de trecut
amorf şi cenuşiu, tăcut.
Şi mă grăbesc, înveşmântat
în giulgiu-nor spre un oftat.

Mi-s lacrimile de plecare,
îmi e cuvântul sărutare
de despărţirea mea de zbor
de timpul trist, amăgitor
de existenţa mea sumară,
de picăturile de ceară.

Mi-s lacrimile vers nescris
în nopţile unui proscris.

Mariana Rogoz Stratulat
Tăcerea fumegândului cuvânt, ed.PIM, Iaşi, 2010



„Există o sacralitate în lacrimi. Nu sunt semnul slăbiciunii, ci al puterii. Vorbesc mai elocvent decât zece mii de limbi. Sunt mesagerii durerii copleşitoare şi ai dragostei nerostite” – Rumi
Mi-s lacrimile poezie de Mariana Rogoz Stratulat

Asculta mai multe audio

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut