joi, 24 decembrie 2015

Cele mai frumoase colinde: Bună dimineaţa la Moş Ajun



Bună dimineaţa la Moş Ajun!
Am venit şi noi o dată,
La un an cu sănătate,
Domnul sfânt să ne ajute,
La covrigi şi la nuci multe.

Bună dimineaţa la Moş Ajun!
Această seară este pentru noi
Cea mai frumoasă dintre sărbători
Căci noi cu toţii venim acum
A vă ura de Moş Ajun!

Bună dimineaţa la Moş Ajun!
Ne daţi, ne daţi, ne daţi ori nu ne daţi?
Şi la anul să venim
Sănătoşi să vă găsim!

Ne daţi, ne daţi, ne daţi ori nu ne daţi?
Bună dimineaţa la Moş Ajun!



Copiii şi tinerii mergeau doar cu colindul Bună dimineaţa la Moş Ajun FOTO: unesco.org


Colindatul cu “Bună dimineaţa la Moş Ajun” este foarte probabil cea mai veche formă de colindat care s-a mai practicat în dimineaţa Ajunului Crăciunului de către copii în unele localităţi din Transilvania. Acest colind prezintă foarte multe asemănări cu urările păgâne ce se făceau la Calendele lui Ianuarie. Ştiri pe aceeaşi temă VIDEO Obiceiuri păgâne de Crăciun în Ardeal: sacrificarea porcilor, me... Ioan Toşa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, a vorbit cu reporterul Adevărul despre una dintre cele mai frumoase şi cele mai vechi colinde răspândite atât în Vechiul Regat cât şi în Transilvania. “Colindatul cu Bună dimineaţa la Moş Ajun este foarte probabil cea mai veche formă de colindat care s-a mai practicat în dimineaţa Ajunului Crăciunului de către copiii şi tinerii satelor în localităţile din Vechiul Regat ( Dobrogea, Muntenia Oltenia) şi numai de către copii, în unele localităţi din Transilvania. Pentru colindatul cu Bună dimineaţa copiii îşi pregăteau colinde, ciocane sau cârlige şi învăţau urarea. Colindele se făceau cu câteva zile înainte de ajunul Crăciunului din nuiele de alun pe care le curăţă de coajă apoi le leagă cu fâşii de tei aşa fel ca să formeze romburi, sau o formă de şarpe şi le afumă la lumina unei lumânări, astfel că partea neînfăşurată să se înnegrească, iar cele înfăşurate să rămână albe. În Transilvania numai în satele de pe Valea Arieşului copiii îşi făceau colinde pentru colindatul cu Bună dimineaţa. Colindele se făceau din beţe de alun, brad, salcie care se puneau seara în apă, iar a doua zi cu cuţitoaia se făceau un fel de cârlionţi pe ele. În satele din judeţele Bihor, Cluj, Satu Mare, Sălaj şi Someş, copiii îşi făceau ciocane copiii aduc din pădure nuiele pe care le curăţă ca să fie albe, le taie ca să fie aşa de înalte ca şi copilul care-l poartă, iar în partea de jos îi fac o formă de cruce. În localităţile din judeţele Mureş, Târnava Mare, Târnava Mică colindătorii îşi făcea cârlige un lemn care la un capăt are formă de cârlig ca să nu cadă covrigii de pe el”. Alături de ciocane şi cârlige pentru păstratul colacilor primiţi colindători purtau şi o bâtă pentru colaci sau o traistă de pânză albă”, explică Toşa. Alegerea vătafului În localităţile din Vechiul Regat înainte de a porni la colindat cu Bună dimineaţa , copiii îşi alegeau un conducător, vătaf . Vătaful se alegea dintre „colindătorii cei mai robuşti şi frumoşi la faţă, pentru ca şi pâinea din anul acela să fie frumoasă şi curată ca faţa lui” şi cu „ambii părinţi în viaţă, pentru că numai aceia pot ura.” “Vătaful aveau obligaţia de a se asigura ca fiecare casă să fie colindată numai o singură dată, de-a păstra ordinea în ceată, mai ales la împărţirea darurilor şi avea dreptul de a pedepsi pe cei care caută gâlceavă şi de a ura vrăjind în case. În unele localităţi din Gorj şi Mehedinţi colindătorii cu Bună dimineaţa se adună la biserică unde vătaful „ are grijă să tragă clopotul bisericii pentru a anunţa lumea că au plecat în piţărăi”, povesteşte Toşa. Cel mai frumos colind Colindătorii când se apropiau de casă strigau : „ Bună dimineaţa lui Ajun Într-un, ceas bun Ne daţi, ori nu ne daţi, de trei ori ca să anunţe gazda că au sosit la curtea lui” În curtea gospodarului, după salutul cu bună dimineaţa, colindătorii întrebau gazda dacă vrea să-i bată vatra, iar la răspunsul afirmativ al acesteia „ vătaful se aşeza turceşte în faţa vetrei focului şi cu colinda învârte în foc urând: Bună dimineaţa lui Ajun Că-i mai bună a lui Crăciun Într-un ceas bun Porcii graşi,unturoşi Să-i mănânce oameni sănătoşi Boii trăgători Stupii roitori Cai încurători Vacile lăptoase Oile lânoase Pui de găină Pui de toate animalele Bani şi sănătate Că-i mai bună decât toate, “După aceasta se ridică şi dă cu colinda în grindă. Colindătorii primeau colindeţe bucăţi de pâine dospită de forma unui 8, sau rotunde, dintr-un ciur în care se găseau şi boabe de grâu, porumb orz, ovăz, linte,fasole pe care gazda le arunca peste ei când ieşeau din curte, pentru a avea parte de belşug în anul ce vine”, spune Toşa. În localităţile din Transilvania piţărăii, copii până la 12 ani, umblau în cete mici în dimineaţa Ajunului Crăciunului pe la case urând: „Bună dimineaţa lui Ajun Da-i mai bună a lui Crăciun Că-i cu miei Şi cu purcei Cură copii după ei Dă-mi colac Că mi-i drag Dă-mi alune Că-s mai bune” Obicei de Calende Colindatul cu Bună dimineaţa,care prezintă foarte multe asemănări cu urările ce se făceau la Calendele Ianuarie, fost înlocuit, după primul război mondial, cu colindatul la fereastră în seara ajunului sau în dimineaţa primei zile de Crăciun. Calendae se numea prima zi a lunii ianuarie şi provine de la cuvântul latin calo, calare care însemnă: a anunţa, a striga un anunţ, a vesti, a chema. Pontifii anunţau la calendae în ce zi a lunii, care tocmai începea, cădeau sărbătorile şi zilele de târg. În română calendele s-au transformat în … colinde. În prima zi de Calende (cea mai imporantă sărbătoare a romanilor care marca începutul unui an nou) se colindau casele, cu care ocazie oamenii îşi făceau urări de sănătate, fericire şi prosperitate, pentru noul an, dar şi daruri reciproce. “Importanţa acestor daruri nu consta în valoarea lor, ci în actul dăruirii căruia i se atribuia puterea magică de a aduce în viitor numai plăceri şi bucurii atât celor uraţi cât şi urătorilor. Urările, adică formule verbale pronunţate cu scopul de a provoca, celui căruia îi erau adresate, realizarea întocmai a celor cuprinse în ele, erau însoţite de anumite practici care aveau menirea de-a întări puterea magică a cuvântului şi de a sugera că cele spuse se vor îndeplini întocmai. Astfel colindătorii însoţeau urările cu împrăştiatul unor boabe de grâu, sau cu împărţirea de mlădiţe verzi ca talismane ale sănătăţii, fericirii şi ,în schimb, primeau la rândul lor alte ramuri împodobite cu fructe şi diferite lucruri dulci. Cu timpul colindătorii au renunţat la obiceiul de a împărţi mlădiţe gazdelor colindate, urarea fiind însoţită de atingerea acestora cu un smoc de mlădiţe verzi sau înmugurite, primind de la aceştia în schimb plata sub forma unor daruri utilitare pentru urările făcute”, a explicat muzeogaful Ioan Toşa.


Citeste mai mult: adev.ro/mya8xj

*******



Tradiţiile uitate ale românilor de Crăciun

Preziua de Ajun

În preziua de Ajun, după miezul nopţii, între 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele morţilor, însă doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremonialitate, el trebuia să binecuvânteze masa şi să guste din fiecare fel de mâncare.
Tot în seara de 23 spre 24, după miezul nopţii şi până la ziuă, copiii obişnuiesc să meargă cu colinda, cu Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună dimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu de daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. În Transilvania, colindătorii sunt consideraţi aducători de fericire şi noroc.
În Preziua Ajunului şi în ziua de Ajun, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei. Cel mai important dintre acestea este pregătirea „copturilor” - turtele, covrigii şi colacii, ce se vor împărţi, fie ca daruri pentru colindători, fie ca ofrandă pentru morţi.
În seara Moş Ajunului toţi copiii cer să li se facă pantofi şi haine noi. Îmbrăcaţi frumos, ei se strâng să cânte, fac hore şi joacă, alţii spun basme şi alte poveşti. Cum aud cântatul cocoşilor, cel mai în vârstă dintre colindători, vătaful, dă ordin să se înceapă colinda.

Ajunul 

Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş (Moş Ajun), stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă.
Românii au personificat dintotdeauna zilele săptămânii, precum Sfânta Vineri. Aşa au făcut şi din Ajun şi Crăciun două persoane, Moş Ajun şi Moş Crăciun. Ei apar întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni, întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, colindeţi, plăcinte, prăjituri, bomboane şi tot felul de dulciuri, iar Moş Crăciun aduce haine, încălţăminte, jucării, şi cărnuri de purcel.
Conform tradiţiei, Maica Domnului, fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta, motivând că e un om sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s-a născut Iisus. Moş Ajun păzea noaptea vitele şi a mers de i-a spus lui Crăciun că Maria stă să nască. Moş Crăciun a trimis-o astfel pe nevasta sa să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi a început să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie la toţi copiii care treceau pe acolo. De aici, şi obiceiul ca Moş Crăciun să vina cu daruri la copilaşi.
În unele locuri se taie porcul în această zi şi nu în timpul postului, ca să nu se strice vreun vas cu carne de porc şi, prin urmare, şi cei din casă.
În ajunul Crăciunului nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor.
De Ajun nu se dă nimic din casă şi nici nu se împrumută, pentru că se crede că cel ce dă acum, dă afară din casă tot norocul.
Tot ceea ce facem, bun sau rău, se va răsfrânge asupra noastră, de aceea nu sunt îngăduite pizma şi supărarea, certurile şi loviturile: cel ce loveşte cu pumnul va primi înapoi tot atâţia pumni cât a dat.

 
Citeste mai mult: adev.ro/mya8xj

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut