Trec zâmbind prin clipă...
Îmbrăţişez lumina şi liniştea ei...
Dragoste, bucurie, pace, armonie...
***
Mă las condusă
de un ghid imaginar spre un refugiu amenajat într-o oglindă.
Oglinda este
visul materiei ce nu se poate visa decât pe sine.
Visul nostru, al
oamenilor, este o ceaţă deasă, imposibil de înlăturat.
Lumina împrăştie în fiecare dimineaţă cenuşiul
viselor, nesiguranţa, falsul adevăr.
Clipele trec
încet, domol, luând cu ele amintiri trecute şi prezente, năzuinţe pline de dor,
melancolii, fericiri, tristeţi, copilării, iubiri...
Viaţa! Iluzia
vieţii!
Trăiesc zâmbind
în imperiul clipei acum!
Panciu, 19 august 2016
***
Geometria vieţii
Am trăit prea mult
în geometria vieţii.
Timpul m-a lăsat
să curg
prin toate formele
de relief,
prin toate planetele.
A fost înţelegător.
Mi-a dat voie
să construiesc piramide
iubirii.
Oamenii se închină
în faţa lor
şi încep să iubească.
Piramidele deschid
un ochi
către cer
prin care zboară păsări
cu aripi ciudate.
Aproape Unul, ed. PIM, Iaşi, 2015
