În seara aceasta, în liniștea camerei, mă gândeam
cât de singuri sunt oamenii.
Îmi trece prin gând ideea că a fi cu cineva e doar în
mintea noastră, e o iluzie.
De fapt, suntem noi cu gândurile, trăirile,
dorințele, bucuriile, tristețile, simțirile noastre.
Adică, singuri! Noi cu noi înșine!
Incertitudine
Plouă cu îngeri
în galaxia albastră.
Soarele a-ngheţat.
E-un punct
pe fereastră.
Puncte sunt ochii
şi rădăcinile toate,
oamenii curg
- râuri de ore -
în noapte.
Ninge cu iarbă
pe Calea Lactee...
Luna se naşte
în trup de femeie...
Nechează un cal,
pământul adoarme,
lumina se-ascunde
în vis şi în coarne...
Un vultur
mă-ngroapă
în zidul din cer.
Mai sunt... nu mai sunt...
un pas...
un mister...
de Mariana Rogoz
Stratulat
Pași în exil, ed.
PIM, Iași, 2015
