sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Incertitudine



În seara aceasta, în liniștea camerei, mă gândeam cât de singuri sunt oamenii.
Îmi trece prin gând ideea că a fi cu cineva e doar în mintea noastră, e o iluzie.
De fapt, suntem noi cu gândurile, trăirile, dorințele, bucuriile, tristețile, simțirile noastre.
Adică, singuri! Noi cu noi înșine!



Incertitudine

Plouă cu îngeri
în galaxia albastră.
Soarele a-ngheţat.
E-un punct
pe fereastră.
Puncte sunt ochii
şi rădăcinile toate,
oamenii curg
 - râuri de ore -
în noapte.

Ninge cu iarbă
pe Calea Lactee...
Luna se naşte
în trup de femeie...
Nechează un cal,
pământul adoarme,
lumina se-ascunde
în vis şi în coarne...

Un vultur
mă-ngroapă
în zidul din cer.
Mai sunt... nu mai sunt...
un pas...
un mister...

de Mariana Rogoz Stratulat
Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut