De-a lungul vieții am învățat că pot
să văd curcubeul doar după ploaie, că mă pot bucura de spectacolul înfloririi
doar după ce trece iarna, că pot fi fericită doar după ce ascult o melodie,
citesc o carte bună, privesc în jur bucurându-mă de frumusețe, culoare și
parfum, spun cuvinte blânde și calde celor pe care îi cunosc sau nu, îmbrățișez
întreaga fire delicat și sincer, dăruiesc iubire întregii omeniri, întregului
univers.
Tot ce fac, tot ce se întâmplă,
toate au un sens.
Să trăiesc zâmbind, iubind, ca un
copil, măcar până la sfârșitul vieții.
***
Curriculum vitae
M-am născut
într-o vorbă
la început de
poezie
când pisicile
miorlăiau la
stele
pe acoperiş,
iar ursitoarele
torceau secundele
împreună
cu un arici.
La ceasul
deşteptării mele
un pegas
m-a purtat în
zbor
şoptindu-mi
lacrimi printre
gene,
ţesându-mi
doruri din
ulcior.
M-am rătăcit
prin soare şi
prin lună,
am curs domol
prin ochii din
furtună,
am fost aleasa
apei din fântână
şi gândul focului
din strună.
Am fost menită
să-l iubesc pe
El,
să tulbur somnul
şi pădurea,
să-mi număr
paşii exilaţi
în cer,
să fiu o pasăre
ce cântă albul
ger,
să mor
în templul unui
zeu.
Descântă-mă,
bătrâne Prometeu!
Pași în exil, ed.
PIM, Iași, 2015
