Consider că, indiferent de rasă, etnie, religie, cultură sau
viață socială, fiecare om crede, speră și iubește.
Crede în ceva sau în cineva, speră la sau în ceva, iubește
ceea ce simte, ce trăiește și, mai ales, pe sine.
***
Ceea ce postez aici sunt doar frânturi, ”bucățele” din
gândurile pe care le-am ascuns prin caiete de-a lungul vieții. Emoții, stări,
sentimente, lacrimi, zâmbete, cărări, iubiri, dezamăgiri, pierderi și găsiri,
căutări și renunțări, adică eu cu mine însămi, eu în momente de liniște și
trăire singuratică în colțul meu de lumină divină.
***
Întâmplări, uitări...
Mi-am pierdut pantofii...
apoi pașii...
Vântul mi-a șters urmele
din odaie.
Rochia foșnește
pe covorul verde,
suspinând ca o floare
de mac
sub arșița luminii
din Rai.
Vin îngerii
să ne învelească
tăcerea,
uitarea...
Hai, să înviem împreună
la poalele
altui timp...
Mansarda Timpului, ed. TIPOMOLDOVA, Iași, 2018
