ʺCum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?ʺ

Marin Sorescu în Iona

***

Când...

 

Când timpul ne privește

de dincolo de margini,

mai supraviețuim în ierburi,

în toamnele târzii,

în cântul vechi al serii,

în dimineți pustii.

 

Când valul mării geme

izbindu-se de țărm,

mai respirăm o oră,

fugind prin veșnicii.

 

În liniștea tăcerii

ne scufundăm tristeți,

ne îngropăm iubirea

în maci și în scaieți.

 

Când smulgem amintirea

din ultimul cuvânt,

doar Dumnezeu mai plânge

pe treptele de vânt. 

Amăgirile nemuririi, ed. EIKON, București, 2019

foto din arhiva personală