Emilian Marcu
„O jertfă poetică pentru cei care au trudit să reîntregească România, chiar cu prețul vieții lor. Pentru un 1 Decembrie etern!”
Efigii sub lanuri de rouă
- Emilian Marcu -
Ninge cu lumină-n cartea de istorii,
Ninge cu lumină ca pe un lan de grâu.
Roua-mbracă morţii cum îmbracă zorii
Sângele lor care-i cel mai amplu râu.
Fântânarii sapă-n umbra lor curată,
Duce Ştefan ţara-n palmele lui mari.
Tot săpând, de sete, o fântână-i gata;
Umbra lui e apa care-ncepi s-o cari.
Flacără arzândă e pe lume dară
Trupul lui de flăcări ce-l îmbracă viu.
Din lumină-şi sapă un sicriu pe-afară:
Doja este visul de-a fi ţării fiu.
Patrie-n lumină Petru te văzuse,
Dar a fost în grabă-n lume prigonit
Şi-a prezis destinul domnilor de ţară,
Şi-a făcut să fie fiecare-un mit.
Curge blând lumina din pământul ţării,
Curge chiar din umbra domnului Mihai.
Capul lui tot umblă să vestească zorii,
Vrând să-şi cate trupul se îmbracă-n grai.
Un Cristos al nostru e Ioan cel sfânt,
Lui i-a fost sortită moartea exemplară,
Lui i-a fost să moară, sus, peste pământ,
Răstignit în aer, răstignit pe ţară.
Brâncoveanu-şi cată fiii prin baladă,
Umblă el prin lume fără cap şi trup.
Voievodul umblă, nimeni să nu-l vadă;
De atâta umblet rănile-i se rup.
Ninge cu lumină, umbra cum mai ninge
Când îmbracă ţara Cantemir cu cărţi.
E un măr în floare, moartea nu-l atinge;
A zidit pe ţară din cuvinte hărţi.
Din pământuri vine umbra lor curată;
Trei lumini curate priponite-n roţi.
Drumuri de lumină sunt cu tot cu roată,
Drumuri de frăţie, legământ de moţi.
Dau în floare merii şi-i croiesc armură,
Şi-i croiesc în grabă, purpură pe mâini.
Să-l primească mire patria cea pură:
Tudor îşi tot duce somnul prin fântâni.
Fântânarii sapă-n umbra lor cerească
Apa intră-n case limpede şi grea.
Se răscoală-ntrânsa oastea ţărănească
Ce se-ntoarce-n pâinea coaptă într-o stea.
Conştiinţă clară e Bălcescu-n zale
Flacără şi spadă şi al ţării scut.
Înfloreşte rana minţii-n piedestale;
Sub măslini e fulger fruntea lui de lut.
Cuza tot mai poartă patria pe braţă,
Tot mai scrie Cuza pravili sub pământ.
Greierii beau fulger şi din steag: povaţă,
Ninge blând şi Cuza ni-i însemnul sfânt.
Curge-ncet lumina din pământul ţării,
Curge chiar din umbra tânărului fiu:
Cel intrat în moarte dar ne dat uitării
Chiar de trupu-i zace într-un şes pustiu.
Ninge, cum mai ninge-n cartea de istorii
Pe albite oase-n fluiere de fag
Piedestale sacre spală-n ceruri norii,
Fântânarii sapă în icoane-un steag.
Dau în floare merii şi croiesc armură
Fiilor de ţară rostuiţi sub hat
Flacăra ninsorii le-a aprins pe gură
Bocetul în care iarba i-a-mbrăcat.
Curge-ncet lumina din pământul ţării
Curge chiar din umbra tânărului fiu.
Cel intrat în moarte și ne dat uitării;
Ninge cu lumină ca pe-un rediu viu.
sursa foto: pinterest
