A fi independent este, pentru mine, o provocare, dar și o imensă bucurie.
Să mă bazez pe ceilalți, chiar și pentru un sfat, nu este întotdeauna cea mai bună soluție.
Am înțelepciunea și puterea de a face schimbările dorite și a alege ce este cel mai potrivit pentru mine, în fiecare moment.
E foarte important să mă uit și să observ cum sunt și cum mă manifest în relațiile mele cu cei apropiați, cu diverse alte persoane ce vin sau pleacă în/din timpul meu, caci e posibil ca uneori să mă identific prea mult cu ceilalți, să las garda jos crezându-i pe toți ca bine intenționați.
Am la îndemână toate elementele necesare pentru a face frumoasă călătoria prin viață, una de vis, plină de succes și împlinire. Încrederea în forțele proprii, și mai ales în alegerile făcute, îmi este ghid.
***
Fără titlu
M-am născut
într-o vorbă
la început de poezie...
Ador Soarele, aerul cald, natura, lumina și culorile, muzica și oamenii. Mă simt bine acolo unde viața curge domol, unde vântul vorbește în șoapte, unde oamenii sunt prietenoși, blânzi și calmi. Fiecare pas pe care-l fac îmi conturează o altă stare, dorința de a evolua, de a mă înălța.
Îmi place viața reală, să mă ating de liniștea timpului și imensitatea universului, să ascult emoțiile și trăirile oamenilor onești, politicoși și cu inimă frumoasă.
Prefer să scriu și să ascult, să vorbesc tăcând și să tac vorbind. Scriu aproape în fiecare zi câte ceva. Scrisul este bucuria de a fi. Acasă, retrasă în camera mea, este locul perfect pentru a scrie, pentru a medita, pentru a fi liberă, pentru a-mi odihni gândurile și apoi a le lăsa să fugă oriunde doresc.
Totdeauna m-am văzut o femeie deschisă spre cunoaștere, având înțelepciunea răbdării și îngăduința timpului de a curge spre ceea ce sunt, ființă vie, autentică și îndrăgostită.
Da, îndrăgostită de viață și de misterul divin, care capătă contur de nicăieri și din nimic.
Iubesc oamenii, prietenii adevărați. Îi simt pe cei care mă mint și îi ocolesc. Fiecare este liber să fie cum vrea.
Relația mea cu diverse persoane s-a încadrat în limitele bunului simț, al respectului și aprecierii sincere. Au existat și oameni speciali, care au fost lângă mine în momente dificile, care m-au influențat, m-au ajutat să mă descopăr, care sunt greu de înlocuit. Dar aceștia sunt foarte puțini, iar unii dintre ei au plecat să-și aprindă stelele. Sunt vreo patru persoane, aducătoare de liniște și pace în viața mea, cărora le datorez mult, enorm. Nu știu dacă ei au învățat ceva de la mine, dar sper că mi-au primit lumina și zâmbetul.
Am făcut și multe greșeli, am ales altceva decât ceea ce îmi spunea inima, dar nu regret nimic. Totul se întâmplă cu un anumit motiv, pentru a învăța lecții, pentru a ne contura profilul uman, pentru a ne șlefui diamantul din noi, pentru a străluci.
Știu că nu suntem eterni, că ceea ce avem nu e pentru totdeauna. De accea pășesc senină pe drumul pe care mă călătoresc. Tot ce am trăit pe el m-a făcut o persoană mai bună și mai puternică.
Uneori privesc în urmă la călătoria mea prin timp și spațiu, mă văd în diferite ipostaze, în unele mă recunosc, în altele nu, sau poate că nu vreau să știu cine eram în acele momente, apoi, încet, îmi întorc privirile în direcția opusă, adică spre înainte. Ce înseamnă acest „înainte”, ce fel de cărare voi străbate?
Tot ce-a fost e uitare, cu mici excepții, tot ce va fi e presupunere, dorință, nimic real, nimic sigur. Îmi dau seama că fiecare clipă parcursă e viața însăși, că doar atât este important pentru mine. Să trăiesc taina ascunsă într-un punct.
Mă iubesc și mă accept. Mă privesc cu liniște și îngăduință. Trăiesc în armonie cu mine și cu întregul univers.
Sunt recunoscătoare pentru fiecare răsărit, pentru că sunt bine, pentru că e pace, pentru că pot spune ceea ce gândesc, pentru că iubesc florile, marea, cerul, zborul, oamenii... universul...
Asta sunt eu.
Panciu, 10 februarie,
în nu știu care timp, în nu știu care viață...
...de nicăieri și din nimic..., ed. Detectiv Literar, București, 2021
